năstrușnicie definitie

9 definiții pentru năstrușnicie

NĂSTRUȘNICÍE, năstrușnicii, s. f. Faptă, idee, comportare etc. năstrușnică (1); ciudățenie. – Năstrușnic + suf. -ie.
NĂSTRUȘNICÍE, năstrușnicii, s. f. (Rar) Lucru extraordinar, nemaivăzut, nemaiauzit; ciudățenie. Uniia zic așa, că femeia-i sac fără fund... alții – alte năstrușnicii, încît nu știi ce să crezi și ce să nu crezi?! CREANGĂ, P. 141.
năstrușnicíe s. f., art. năstrușnicía, g.-d. art. năstrușnicíei; pl. năstrușnicíi, art. năstrușnicíile
năstrușnicíe s. f., art. năstrușnicía, g.-d. art. năstrușnicíei; pl. năstrușnicíi, art. năstrușnicíile
NĂSTRUȘNICÍE s. v. ciudățenie.
NĂSTRUȘNICÍE ~i f. Faptă sau vorbă de om năstrușnic. /năstrușnic + suf. ~ie
năstrușnicie f. idee năstrușnică: alții zic alte năstrușnicii CR.
năstrușnicíe f. (d. năstrușnic). Est. Fam. Năzdrăvănie, excentricitate.
NĂSTRUȘNICIE s. bazaconie, bizarerie, bîzdîganie, ciudățenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minunăție, năzdrăvănie, poznă, (rar) singularitate, (pop.) comedie, (reg.) dănănaie, nagodă, șozenie, (Ban. și Olt.) miraz, (Transilv. și Ban.) mirăzenie, (Mold.) șanț. (Multe ~ii a mai văzut, dar ca asta mai rar!)

năstrușnicie dex

Intrare: năstrușnicie
năstrușnicie substantiv feminin