năstrapă definitie

9 definiții pentru năstrapă

NĂSTRÁPĂ, năstrape, s. f. (Înv. și pop.) 1. Vas (de băut); cană; potir, cupă. 2. Cantitate de lichid cuprinsă într-o năstrapă (1). – Din bg. năstrap, sb. nastrap.
NĂSTRÁPĂ, năstrape, s. f. (Înv. și pop.) 1. Vas (de băut); cană; potir, cupă. 2. Cantitate de lichid cuprinsă într-o năstrapă (1). – Din bg. năstrap, scr. nastrap.
NĂSTRÁPĂ, năstrăpi și năstrape, s. f. (Regional) Cană, vas mare (pentru apă sau vin); potir, cupă. Alături cu dînșii vei vedea o săpălugă de aur, o năstrapă tot de aur. ISPIRESCU, L. 234. Un crîmpei de covrig muiat într-o năstrapă cu apă rece. CARAGIALE, O. III 51. Și-mi adă vin în năstrapă. TEODORESCU, P. P. 234.
năstrápă (înv., pop.) s. f., g.-d. art. năstrápei; pl. năstrápe
năstrápă s. f., g.-d. art. năstrápei; pl. năstrápe
năstrápă (năstrápe), s. f. – Cană, potir. – Mr. măstrapă. Tc. mașrapa, din arab. mešrebe (Eguilaz 238; Șeineanu, II, 260; Lokotsch 1439; Ronzevalle 162), cf. ngr. μαστραπᾶς, alb. mastrapa, bg. maštrapa.
NĂSTRÁPĂ ~e f. pop. 1) Vas cu toartă care servește la băut; cană. 2) Conținutul unui astfel de vas. /<bulg. năstrapa, sb. nastrap
năstrapă f. cană: lua apa cu năstrape și cu căușe de aur ISP. [Macedo-rom, măstrăpà = turc. MAȘRAPA, printr’un intermediar grec modern; pentru năstrapă = măstrapă: cf. năframă = măframă].
năstrápă V. nastrapă.

năstrapă dex

Intrare: năstrapă
năstrapă substantiv feminin