Dicționare ale limbii române

2 intrări

7 definiții pentru năstimire

NĂSTIMÍ, năstimesc, vb. IV. Refl. (Regional; despre plante) A se ivi, a răsări, a încolți.
NĂSTIMÍ, năstimesc, vb. IV. Refl. (Reg., despre plante) A răsări, a încolți.
năstimí (năstimésc, năstimít), vb. refl. – (Trans., Olt.) A ieși, a apărea, a se produce. Origine suspectă. Pare legat de sb. nastati, nastajem (Candrea; Scriban).
năstimí, năstimésc, vb. IV refl. (reg.) 1. (despre plante) a ieși din pământ, a se ivi. 2. (despre boli) a apărea, a se ivi. 3. (despre copii) a crește, a dezvolta.
năstimíre, năstimíri, s.f. (reg.) 1. (despre plante) răsărire, ivire, apariție, năstimeală. 2. (fig.) naștere; facere, creare.
năstimésc (mă) v. refl. (sîrb. nastati, -ajem, a începe, a relua, a se face). Olt. Trans. Mă nasc, mă ivesc, mă produc, răsar: boala se năstimește. De la năstimirea lumiĭ, de la facerea lumii (NPl. Ceaur. 9).
maftima, năstimi La Udrescu găsim cuvîntul maftima, folosit în imprecații, cu sens neprecizat (a fost omis în DLR). Este, fără îndoială, v. gr. ἀνάθημα, trecut prin slavă, unde θ a devenit ft ca în maftima, variantă la matimă „obiect de studiu” (DLR), sau ca în nume biblice de felul lui Naftanail. Maftima apare numai cu -a final, care dă impresia că e articol (așa notează Udrescu), dar la origine nu e articol, ci parte componentă a sufixului grecesc -μα, cf. lat. anathema sit; tot cu -a e și rus. aнaфeмa. Consoana inițială, m-, se datorează poate unei asimilări. Formele anaftema, maftima sînt Înregistrate și în texte mai veclii, vezi DA; anaftina se găsește în Lex. reg. I, p. 07 (din Rădăuți: anaftina, adj. invar. „greu de convins”, anaftinit „cu care nu te poți înțelege”). Varianta natimă e înregistrată de CADE și Scriban și a fost discutată de acad. lorgu Iordan în SCL, XIV, p. 13, iar varianta natină a fost explicată de Maxim Sl. Mladenov, în LR, XII, p. 122. La Udrescu, pe lîngă natimă „dracul”, apare năstimire „născocire, bazaconie... pacoste, fiară, nălucă”. În DLR, năstimi „a răsări, a se ivi” e dat cu etimologia necunoscută, iar la năstimire nu apare sensul notat de Udrescu. Este, fără îndoială, un derivat de la anaftina, unde s a înlocuit, pe f. Un exemplu ca moletele... se năstimește în copii din deocheturile strigoilor și moroilor arată cum se poate face legătura de înțeles cu „apariție neașteptată, nălucă” etc. Cred că și schimbarea lui f în s, făcînd să se piardă sentimentul legăturii cu anatema, a permis să se ajungă la sensuri pozitive.

Năstimire dex online | sinonim

Năstimire definitie

Intrare: năstimi
năstimi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: năstimire
năstimire