8 definiții pentru năstav
NĂSTÁV, năstavuri,
s. n. (Învechit)
1. Îndemn, imbold, impuls. De îndată cu năstavul acel plin de bunătate S-au apropiat [amorul] de dînșii. CONACHI, P. 87.
2. Înclinare, pornire către ceva, aptitudine, talent.
NĂSTÁV, năstavuri,
s. n. (
Înv.)
1. Îndemn, imbold.
2. Aptitudine, talent. – Slav (
v. sl. nastavŭ „îndrumare”).
NĂSTÁV s. v. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimul, stimulent. năstáv (năstávuri), s. n. –
1. Întemeiere. –
2. Impuls, inspirație.
Sl. nastavŭ „întemeiere; dirijare” (Cihac, II, 723).
Sec. XVIII. –
Der. năstăvi,
vb. (a dirija, a conduce, a inspira), din
sl. nastaviti; năstavnic,
s. m. (șef, director),
sec. XVII,
înv.; năstăvitor,
s. m. (conducător, șef),
înv. năstáv2 s.n. (reg.) boală grea. năstav n. Mold. inspirațiune divină. [Slav. NASTAVŬ, instituțiune].
năstáv n., pl. urĭ (vsl. nastavŭ, instituțiune, direcțiune. V.
postav). Est. Rar azĭ. Îndemn, îmboldire, poruncă (misiune) divină saŭ inspirațiune: vai mĭe, năstav de sus! (Beld. 968, Let. 3,359 și Con. 263 și 275). Noroc, șansă: dă-ĭ, Doamne, năstav bun! Boală grea: l-a păcălit năstavu. Munt. Durerile nașteriĭ: a apucat-o a apucat-o năstavu.
năstav s. v. IMBOLD. IMPULS. ÎNDEMN. PORNIRE. STIMUL. STIMULENT. Năstav dex online | sinonim
Năstav definitie