7 definiții pentru năstașnic
NĂSTÁȘNIC, -Ă, năstașnici, -ce,
adj. (
Reg.) Vioi, zburdalnic, neastâmpărat. –
Et. nec. NĂSTÁȘNIC, -Ă, năstașnici, -ce,
adj. (
Reg.) Vioi, zburdalnic, neastâmpărat. –
Et. nec. NĂSTÁȘNIC, -Ă, năstașnici, -e,
adj. (
Ban.,
Transilv.; despre copii) Care nu poate sta locului, zburdalnic, neastîmpărat. (Adverbial) Unul dintre copilași... îi fură pălăria din cap și fuge cu ea năstașnic. SLAVICI, O. I 69.
năstáșnic (
reg.)
adj. m.,
pl. năstáșnici;
f. năstáșnică,
pl. năstáșnice
năstáșnic adj. m., pl. năstáșnici; f. sg. năstáșnică, pl. năstáșnice năstáșnic, năstáșnică, (néstașnic, năstáșnică,) adj. (reg.) 1. (despre oameni) vioi, zburdalnic, impulsiv, aprig, neastâmpărat. 2. schimbător, nestatornic. 3. (despre animale) lacom.
năstáșnic, -ă adj. (sîrb. nastašan, id. Cp. cu năstrușnic). Ban. Trans. Zburdalnic.
Năstașnic dex online | sinonim
Năstașnic definitie