NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a îndruma, a sfătui, a povățui. – Din sl. nastaviti.

NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a îndruma, a sfătui, a povățui. – Din sl. nastaviti.

NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A îndemna, a îndruma, a sfătui. Alege imperia Turciei, năstăvit poate de duhul ocrotitor a ființei popoarelor. NEGRUZZI, S. I 272. Nu știe unde să o așăze spre păstrare dacă ceriul nu l-ar fi năstăvit și la această întîmplare. DRĂGHICI, R. 121.

năstăví (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năstăvésc, imperf. 3 sg. năstăveá; conj. prez. 3 să năstăveáscă

năstăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năstăvésc, imperf. 3 sg. năstăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. năstăveáscă

NĂSTĂVÍ vb. v. călăuzi, conduce, dirija, îndruma, povățui, sfătui, sugera.

năstăví, năstăvésc, vb. IV (înv.; despre divinitate) 1. a conduce, a îndruma, a povățui, a sfătui, a călăuzi. 2. a avea milă, a se îndura.

năstăvíre, năstăvíri, s.f. (înv.) îndrumare, povățuire; instruire.

năstăvì v. Mold. a inspira: năstăvit de Duhul ocrotitor NEGR.

năstăvésc v. tr. (vsl. nastaviti, a duce, a institui, d. nastavŭ, instituțiune. V. năstav, stăvesc). Vechĭ. Conduc, arăt drumu. Îndemn, îmboldesc, inspir.

năstăvi vb. v. CĂLĂUZI. CONDUCE. DIRIJA. ÎNDRUMA. POVĂȚUI. SFĂTUI. SUGERA.