năsipit definitie

2 intrări

13 definiții pentru năsipit

NĂSIPÍT, -Ă adj. v. nisipit.
NISIPÍT, -Ă, nisipiți, -te, adj. (Rar) Nisipos. [Var.: (reg.) năsipít, -ă adj.] – Din nisip.
NĂSIPÍT, -Ă adj. v. nisipit.
NISIPÍT, -Ă, nisipiți, -te, adj. (Rar) Nisipos. [Var.: (reg.) năsipít, -ă adj.] – Din nisip.
NĂSIPÍ vb. IV v. nisipi.
NĂSIPÍT, -Ă adj. v. nisipit.
NISIPÍ, nisipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A acoperi cu nisip, a astupa cu nisip. (Cu pronunțare regională) Principele ascunse mai întăi coroana sa... într-o fîntînă și, după ce o năsăpi, luă cu ai săi refugiul spre munții Carpați. ȘEZ. III 171. 2. Refl. A se preface în nisip, a se măcina, a se pulveriza. (Atestat în forma năsipi) Că piatra se năsipește Și cît lumea nu trăiește! MARIAN, S. 238. – Variantă: (regional) năsipí vb. IV.
NISIPÍT, -Ă, nisipiți, -te, adj. Acoperit cu nisip; nisipos. Apa limpede s-a adunat într-o albie mai largă, săpată, prunduită, nisipită și peste apa limpede ca lacrima se apleacă sălcii pletoase. SADOVEANU, O. III 242. – Variantă: (regional) năsipít,-ă (ALECSANDRI, P. III 362) adj.
NĂSIPÍ vb. IV. v. nisipi.
nisipít (rar) adj. m., pl. nisipíți; f. nisipítă, pl. nisipíte
nisipít adj. m., pl. nisipíți; f. sg. nisipítă, pl. nisipíte
NISIPÍT adj. v. nisipos.
nisipit adj. v. NISIPOS.

năsipit dex

Intrare: năsipi
năsipi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: nisipit
năsipit
nisipit adjectiv