Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru n─âscocit

N─éSCOC├Ź, n─âscocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat p├ón─â atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a pl─âsmui (lucruri ├«nchipuite, neexistente, neadev─ârate); p. ext. a min╚Ťi. 3. Refl. (Rar) A se na╚Öte, a se isca, a se ivi, a se ├«nt├ómpla. ÔÇô Et. nec.
N─éSCOC├Ź, n─âscocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat p├ón─â atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a pl─âsmui (lucruri ├«nchipuite, neexistente, neadev─ârate); p. ext. a min╚Ťi. 3. Refl. (Rar) A se na╚Öte, a se isca, a se ivi, a se ├«nt├ómpla. ÔÇô Et. nec.
N─éSCOC├Ź, n─âscocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face ceva nou, care nu exista p├«n─â atunci; a descoperi, a inventa. Oamenii iscusi╚Ťi au n─âscocit ma╚Öinile ╚Öi ├«nlesnirile vie╚Ťii. SADOVEANU, P. M. 140. Nu ╚Ötiau cum s─â-╚Öi a╚Ť├«╚Ťe focul, nefiind n─âscocit me╚Öte╚Öugul de a sc─âp─âra. ISPIRESCU, U. 87. N─âscoci feluri de schingiuiri. NEGRUZZI, S. I 158. 2. Tranz. A scorni, a pl─âsmui lucruri ├«nchipuite, neexistente, neadev─ârate; p. ext. a min╚Ťi. N─âscocesc ceva, s─â m─â scuz c─â nu pot veni m├«ine. C. PETRESCU, C. V. 376. Cine-a putut n─âscoci o bazaconie ca asta? ALECSANDRI, T. 1684. 3. Refl. (Regional) A se na╚Öte, a se isca, a se ivi. ├Äi fu fric─â s─â nu s─â n─âscoceasc─â ceva din sc├«nteile focului. RETEGANUL, P. II 32.
n─âscoc├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. n─âscoc├ęsc, imperf. 3 sg. n─âscoce├í; conj. prez. 3 s─â n─âscoce├ísc─â
n─âscoc├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. n─âscoc├ęsc, imperf. 3 sg. n─âscoce├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. n─âscoce├ísc─â
N─éSCOC├Ź vb. 1. v. inventa. 2. v. scorni.
N─éSCOC├ŹT adj. 1. v. imaginar. 2. fantezist, imaginar, pl─âsmuit, (livr.) romanesc. (Personaje literare ~.) 3. v. mincinos.
N─âscocit Ôëá adev─ârat
n─âscoc├ş (n─âscoc├ęsc, n─âscoc├şt), vb. ÔÇô A inventa, a-╚Öi ├«nchipui. Bg. naska─Źam ÔÇ×a aflaÔÇŁ, din sl. nasko─Źiti ÔÇ×a s─âriÔÇŁ (Cihac, II, 332; Conev 98). ÔÇô Der. n─âscocitor, adj. (inventiv, fertil, ingenios); n─âscocitur─â, s. f. (inven╚Ťie, descoperire).
A N─éSCOC├Ź ~├ęsc tranz. 1) (ceva nou) A crea ├«n imagina╚Ťie ├«n mod arbitrar; a broda; a fabrica; a izvodi; a ticlui; a inventa. 2) (lucruri neadev─ârate, inexistente, reprobabile) A crea cu ajutorul imagina╚Ťiei ├«n mod arbitrar; a izvodi; a inventa; a fabrica; a ticlui. 3) pop. A descoperi ├«n urma unui efort creator; a inventa. /Orig. nec.
n─âscoc├Č v. a scorni, a inventa: mintea lui le-a n─âscocit PANN. [Slav. NASCO─îITI, a s─âri ├«n (cap ceva nea╚Öteptat): cf. fr. saillie, s─âritur─â ╚Öi sc├ónteie de spirit].
n─âscoc├ęsc v. tr. (vsl. na-sko─Źiti, a s─âri deasupra, d. sko─Źiti, a s─âri; bg. nasko─Źi, ├«nt├«lnesc. V. scoc). Inventez, scornesc: a n─âscoci o ma╚Öin─â ╚Öi (fig.) o minc─şun─â.
N─éSCOCI vb. 1. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a g─âsi, a g├«ndi, a imagina, a inventa, a pl─ânui, a pl─âsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (├«nv. ╚Öi pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a ├«nchipui, (reg.) a tocmi, (├«nv.) a unelti, (fig.) a na╚Öte, a urzi, a z─âmisli. (A ~ un nou sistem de...) 2. a inventa, a pl─âsmui, a scorni, a ticlui, (pop.) a scoate, a st├«rni, (reg.) a scornoci, (├«nv.) a b─âsni, (fig.) a ╚Ťese, a urzi, (rar fig.) a t─âia, (├«nv. fig.) a ascu╚Ťi. (A ~ ceva pe socoteala cuiva.)
N─éSCOCIT adj. 1. fictiv, imaginar, imaginat, ireal, ├«nchipuit, nereal, pl─âsmuit, scornit. (O ├«nt├«mplare ~.) 2. fantezist, imaginar, pl─âsmuit, (livr.) romanesc. (Personaje literare ~.) 3. fals, inautentic, inventat, mincinos, neadev─ârat, neautentic, ne├«ntemeiat, nereal, pl─âsmuit, scornit, (├«nv.) min╚Ťit, r─âsuflat, spuriu, (pop. fig.) str├«mb. (Afirma╚Ťii ~; m─ârturie ~.)
HYPOTHESES NON FINGO (lat.) nu n─âscocesc ipoteze ÔÇô Newton, ├«ntr-o scrisoare c─âtre R. Hooke, din 5. febr. 1676. Teoriile valabile se ├«ntemeiaz─â numai pe cercetarea faptelor.

N─âscocit dex online | sinonim

N─âscocit definitie

Intrare: n─âscoci
n─âscoci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: n─âscocit
n─âscocit adjectiv