Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru n─âscocire

N─éSCOC├Ź, n─âscocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat p├ón─â atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a pl─âsmui (lucruri ├«nchipuite, neexistente, neadev─ârate); p. ext. a min╚Ťi. 3. Refl. (Rar) A se na╚Öte, a se isca, a se ivi, a se ├«nt├ómpla. ÔÇô Et. nec.
N─éSCOC├ŹRE, n─âscociri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) n─âscoci ╚Öi rezultatul ei; ceea ce n─âscoce╚Öte cineva; n─âscoceal─â. ÔÇô V. n─âscoci.
N─éSCOC├Ź, n─âscocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat p├ón─â atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a pl─âsmui (lucruri ├«nchipuite, neexistente, neadev─ârate); p. ext. a min╚Ťi. 3. Refl. (Rar) A se na╚Öte, a se isca, a se ivi, a se ├«nt├ómpla. ÔÇô Et. nec.
N─éSCOC├ŹRE, n─âscociri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) n─âscoci ╚Öi rezultatul ei; ceea ce n─âscoce╚Öte cineva; n─âscoceal─â. ÔÇô V. n─âscoci.
N─éSCOC├Ź, n─âscocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face ceva nou, care nu exista p├«n─â atunci; a descoperi, a inventa. Oamenii iscusi╚Ťi au n─âscocit ma╚Öinile ╚Öi ├«nlesnirile vie╚Ťii. SADOVEANU, P. M. 140. Nu ╚Ötiau cum s─â-╚Öi a╚Ť├«╚Ťe focul, nefiind n─âscocit me╚Öte╚Öugul de a sc─âp─âra. ISPIRESCU, U. 87. N─âscoci feluri de schingiuiri. NEGRUZZI, S. I 158. 2. Tranz. A scorni, a pl─âsmui lucruri ├«nchipuite, neexistente, neadev─ârate; p. ext. a min╚Ťi. N─âscocesc ceva, s─â m─â scuz c─â nu pot veni m├«ine. C. PETRESCU, C. V. 376. Cine-a putut n─âscoci o bazaconie ca asta? ALECSANDRI, T. 1684. 3. Refl. (Regional) A se na╚Öte, a se isca, a se ivi. ├Äi fu fric─â s─â nu s─â n─âscoceasc─â ceva din sc├«nteile focului. RETEGANUL, P. II 32.
N─éSCOC├ŹRE, n─âscociri, s. f. Ac╚Ťiunea de a n─âscoci ╚Öi rezultatul ei. 1. Imaginare, concepere a ceva nou, care nu exista p├«n─â atunci; (concretizat) lucru inventat, descoperit. Urm├«nd ├«nv─â╚Ť─âturile ╚Öi n─âscocirile ╚Ötiin╚Ťei... alc─âtuim ╚Öi la noi o ╚Ťar─â nou─â. SADOVEANU, M. C. 124. Se puse pe fel de fel de n─âscociri. ISPIRESCU, U. 82. Fiindc─â via╚Ťa este dulce ╚Öi dorit─â... omul iscode╚Öte mii de n─âscociri spre ap─ârarea ╚Öi p─âstrarea ei. GORJAN, H. II 37. 2. Scornire de lucruri ├«nchipuite, inexistente, neadev─ârate; minciun─â.
n─âscoc├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. n─âscoc├ęsc, imperf. 3 sg. n─âscoce├í; conj. prez. 3 s─â n─âscoce├ísc─â
n─âscoc├şre s. f., g.-d. art. n─âscoc├şrii; pl. n─âscoc├şri
n─âscoc├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. n─âscoc├ęsc, imperf. 3 sg. n─âscoce├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. n─âscoce├ísc─â
n─âscoc├şre s. f., g.-d. art. n─âscoc├şrii; pl. n─âscoc├şri
N─éSCOC├Ź vb. 1. v. inventa. 2. v. scorni.
N─éSCOC├ŹRE s. 1. v. inventare. 2. v. inven╚Ťie. 3. v. fantezie. 4. v. scornire. 5. v. minciun─â.
n─âscoc├ş (n─âscoc├ęsc, n─âscoc├şt), vb. ÔÇô A inventa, a-╚Öi ├«nchipui. Bg. naska─Źam ÔÇ×a aflaÔÇŁ, din sl. nasko─Źiti ÔÇ×a s─âriÔÇŁ (Cihac, II, 332; Conev 98). ÔÇô Der. n─âscocitor, adj. (inventiv, fertil, ingenios); n─âscocitur─â, s. f. (inven╚Ťie, descoperire).
A N─éSCOC├Ź ~├ęsc tranz. 1) (ceva nou) A crea ├«n imagina╚Ťie ├«n mod arbitrar; a broda; a fabrica; a izvodi; a ticlui; a inventa. 2) (lucruri neadev─ârate, inexistente, reprobabile) A crea cu ajutorul imagina╚Ťiei ├«n mod arbitrar; a izvodi; a inventa; a fabrica; a ticlui. 3) pop. A descoperi ├«n urma unui efort creator; a inventa. /Orig. nec.
n─âscoc├Č v. a scorni, a inventa: mintea lui le-a n─âscocit PANN. [Slav. NASCO─îITI, a s─âri ├«n (cap ceva nea╚Öteptat): cf. fr. saillie, s─âritur─â ╚Öi sc├ónteie de spirit].
n─âscoc├ęsc v. tr. (vsl. na-sko─Źiti, a s─âri deasupra, d. sko─Źiti, a s─âri; bg. nasko─Źi, ├«nt├«lnesc. V. scoc). Inventez, scornesc: a n─âscoci o ma╚Öin─â ╚Öi (fig.) o minc─şun─â.
n─âscoc├şre f. Ac╚Ťiunea de a n─âscoci. N─âscocitur─â: o n─âscocire dr─âceasc─â.
N─éSCOCI vb. 1. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a g─âsi, a g├«ndi, a imagina, a inventa, a pl─ânui, a pl─âsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (├«nv. ╚Öi pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a ├«nchipui, (reg.) a tocmi, (├«nv.) a unelti, (fig.) a na╚Öte, a urzi, a z─âmisli. (A ~ un nou sistem de...) 2. a inventa, a pl─âsmui, a scorni, a ticlui, (pop.) a scoate, a st├«rni, (reg.) a scornoci, (├«nv.) a b─âsni, (fig.) a ╚Ťese, a urzi, (rar fig.) a t─âia, (├«nv. fig.) a ascu╚Ťi. (A ~ ceva pe socoteala cuiva.)
N─éSCOCIRE s. 1. concepere, creare, elaborare, imaginare, inventare, pl─ânuire, pl─âsmuire, proiectare, realizare, scornire, (├«nv. ╚Öi pop.) izvodire. (~ unui nou sistem de...) 2. crea╚Ťie, inven╚Ťie, pl─âsmuire, scornitur─â, (pop.) iscodeal─â, iscodenie, iscoditur─â. (O ~ a imagina╚Ťiei sau inteligen╚Ťei sale.) 3. fantezie, fic╚Ťiune, imagina╚Ťie, inven╚Ťie, ├«nchipuire, pl─âsmuire, scorneal─â, scornire. (Produs al ~.) 4. inventare, pl─âsmuire, scornire, ticluire, (fig.) urzire. (~ unei minciuni.) 5. inven╚Ťie, minciun─â, n─âscoceal─â, n─âscocitur─â, neadev─âr, palavr─â, pl─âsmuire, poveste, scorneal─â, scornire, scornitur─â, (pop.) iscoditur─â, (├«nv.) basn─â, b─âsnire, (fam.) balivern─â, bra╚Öoav─â, (fam. fig.) basm, gogoa╚Ö─â, tromboane (pl.). (Tot ce-a spus e o simpl─â ~.)
HYPOTHESES NON FINGO (lat.) nu n─âscocesc ipoteze ÔÇô Newton, ├«ntr-o scrisoare c─âtre R. Hooke, din 5. febr. 1676. Teoriile valabile se ├«ntemeiaz─â numai pe cercetarea faptelor.

N─âscocire dex online | sinonim

N─âscocire definitie

Intrare: n─âscoci
n─âscoci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: n─âscocire
n─âscocire substantiv feminin