NĂSCOCEÁLĂ, născoceli, s. f. Născocire. – Născoci + suf. -eală.

NĂSCOCEÁLĂ, născoceli, s. f. (Rar) Născocire. – Născoci + suf. -eală.

NĂSCOCEÁLĂ, născoceli, s. f. Născocire. Se înțelegeau toți... să-l pună pe goană cu tot soiul de născoceli poznașe. C. PETRESCU, A. R. 17.

născoceálă s. f., g.-d. art. născocélii; pl. născocéli

născoceálă s. f., g.-d. art. născocélii; pl. născocéli

NĂSCOCEÁLĂ s. v. minciună.

NĂSCOCEALĂ s. invenție, minciună, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură, (pop.) iscoditură, (înv.) basnă, băsnire, (fam.) balivernă, brașoavă, (fam. fig.) basm, gogoașă, tromboane (pl.). (Toate vorbele lui sînt simple ~.)