născoceală definitie

7 definiții pentru născoceală

NĂSCOCEÁLĂ, născoceli, s. f. Născocire. – Născoci + suf. -eală.
NĂSCOCEÁLĂ, născoceli, s. f. (Rar) Născocire. – Născoci + suf. -eală.
NĂSCOCEÁLĂ, născoceli, s. f. Născocire. Se înțelegeau toți... să-l pună pe goană cu tot soiul de născoceli poznașe. C. PETRESCU, A. R. 17.
născoceálă s. f., g.-d. art. născocélii; pl. născocéli
născoceálă s. f., g.-d. art. născocélii; pl. născocéli
NĂSCOCEÁLĂ s. v. minciună.
NĂSCOCEA s. invenție, minciună, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură, (pop.) iscoditură, (înv.) basnă, băsnire, (fam.) balivernă, brașoavă, (fam. fig.) basm, gogoașă, tromboane (pl.). (Toate vorbele lui sînt simple ~.)

născoceală dex

Intrare: născoceală
născoceală substantiv feminin