7 definiții pentru născior
NĂSCIÓR, născioare,
s. n. (Rar) Năsuc. –
Năsuc +
suf. -ior.
NĂSCIÓR, născioare,
s. n. Năsuc. –
Năsuc +
suf. -ior.
NĂSCIÓR, născioare,
s. n. Năsuc. Era o femeie nostimă, cu obrajii de păpușă, cu născiorul obraznic. REBREANU, I. 104.
născiór (rar) (-cior)
s. n.,
pl. născioáre
născiór s. n. (sil. -cior), pl. născioáre
NĂSCIOR s. năsuc, năsușor, năsuț. Născior dex online | sinonim
Născior definitie
Intrare: născior
născior substantiv neutru