născior definitie

7 definiții pentru născior

NĂSCIÓR, născioare, s. n. (Rar) Năsuc. – Năsuc + suf. -ior.
NĂSCIÓR, născioare, s. n. Năsuc. – Năsuc + suf. -ior.
NĂSCIÓR, născioare, s. n. Năsuc. Era o femeie nostimă, cu obrajii de păpușă, cu născiorul obraznic. REBREANU, I. 104.
născiór (rar) (-cior) s. n., pl. născioáre
născiór s. n. (sil. -cior), pl. născioáre
NĂSCIOR s. v. năsuc.
NĂSCIOR s. năsuc, năsușor, năsuț.

născior dex

Intrare: născior
născior substantiv neutru
  • silabisire: -cior