Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru născare

NĂSCÁRE, născări, s. f. (Pop.) Naștere. ◊ Loc. adj. și adv. Din născare = din naștere. – Naște + suf. -are.
NĂSCÁRE, născări, s. f. (Pop.) Naștere. ◊ Loc. adj. și adv. Din născare = din naștere. – Naște + suf. -are.
NĂSCÁRE s. f. (Rar) Naștere. Astă născare fără vreme cam supără pre tata. NEGRUZZI, S. I 247. ◊ Loc. adv. Din născare = din naștere. Midas... cam prostănac din născare, tot ce făcea îi ieșea d-a-ndoasele. ISPIRESCU, U. 108. Prostia din născare, leac nu mai are. NEGRUZZI, S. I 248.
născáre (pop.) s. f., g.-d. art. născắrii; pl. născắri
născáre s. f., g.-d. art. născării; pl. născări
NĂSCÁRE s. v. naștere, parturiție, procreare, procreație.
NĂSCÁRE ~ări f. pop. v. NAȘTERE. ◊ Din ~ de la naștere. /a (se) naște + suf. ~are
născare f. naștere: din născare.
născáre f. (var. d. naștere. Cp. cu crezare, prezare, vînzare). Din născare, din naștere, congenital: boala din născare leac nu maĭ are (Prov.).
născare s. v. NAȘTERE. PARTURIȚIE. PROCREARE. PROCREAȚIE.

născare definitie

născare dex

Intrare: născare
născare substantiv feminin