NĂSCĂTÓR, -OÁRE, născători, -oare, adj., s. f. 1. Adj., s. f. (Înv. și pop.) (Femeie) care naște sau a născut unul sau mai mulți copii. 2. S. f. (în Biserica creștină) Fecioara Maria, mama lui Isus Hristos. – Naște + suf. -ătoare.

NĂSCĂTOÁRE, născătoare, adj., s. f. 1. Adj., s. f. (Înv. și pop.) (Femeie) care naște sau a născut unul sau mai mulți copii. 2. S. f. (În Biserica creștină) Fecioara Maria, mama lui Isus. – Naște + suf. -ătoare.

NĂSCĂTÓRI s. m. pl. (Învechit) Părinți. Cunosc pe născătorii tăi și am pătruns în ființa ta încă de copil. ISPIRESCU, U. 23. Dragii mei născători și părinți! Iertați-mă. ȚICHINDEAL, F. 6.

născătór (înv., pop.) adj. m., pl. născătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. născătoáre

născătoáre s. f., adj. f., g.-d. art. născătoárei; pl. născătoáre

NĂSCĂTOÁREA s. art. v. Maica Domnului.

Născătoare (de Dumnezeu) f. Maica Domnului.

născător m. 1. cel ce naște: tată; 2. pl. părinți.

născătór, -oáre adj. și s. Poet. Care naște (tată, mamă). Sfînta născătoare, Maica Domnuluĭ.