9 definiții pentru născător
NĂSCĂTÓR, -OÁRE, născători, -oare,
adj.,
s. f. 1. Adj.,
s. f. (
Înv. și
pop.) (Femeie) care naște sau a născut unul sau mai mulți copii.
2. S. f. (în Biserica creștină) Fecioara Maria, mama lui Isus Hristos. –
Naște +
suf. -ătoare.
NĂSCĂTOÁRE, născătoare,
adj.,
s. f. 1. Adj.,
s. f. (
Înv. și
pop.) (Femeie) care naște sau a născut unul sau mai mulți copii.
2. S. f. (În Biserica creștină) Fecioara Maria, mama lui Isus. –
Naște +
suf. -ătoare.
NĂSCĂTÓRI s. m. pl. (Învechit) Părinți. Cunosc pe născătorii tăi și am pătruns în ființa ta încă de copil. ISPIRESCU, U. 23. Dragii mei născători și părinți! Iertați-mă. ȚICHINDEAL, F. 6.
născătór (
înv.,
pop.)
adj. m.,
pl. născătóri;
adj. f.,
s. f. sg. și
pl. născătoáre
născătoáre s. f., adj. f., g.-d. art. născătoárei; pl. născătoáre NĂSCĂTOÁREA s. art. v. Maica Domnului. Născătoare (de Dumnezeu) f. Maica Domnului.
născător m.
1. cel ce naște: tată;
2. pl. părinți.
născătór, -oáre adj. și s. Poet. Care naște (tată, mamă). Sfînta născătoare, Maica Domnuluĭ.
Născător dex online | sinonim
Născător definitie