născătoare definitie

12 definiții pentru născătoare

NĂSCĂTÓR, -OÁRE, născători, -oare, adj., s. f. 1. Adj., s. f. (Înv. și pop.) (Femeie) care naște sau a născut unul sau mai mulți copii. 2. S. f. (în Biserica creștină) Fecioara Maria, mama lui Isus Hristos. – Naște + suf. -ătoare.
NĂSCĂTOÁRE, născătoare, adj., s. f. 1. Adj., s. f. (Înv. și pop.) (Femeie) care naște sau a născut unul sau mai mulți copii. 2. S. f. (În Biserica creștină) Fecioara Maria, mama lui Isus. – Naște + suf. -ătoare.
NĂSCĂTOÁRE, născătoare, s. f. (Învechit) 1. Mamă. Născătoarea spornicei ginte romane... antica Vinere. ODOBESCU, S. III 39. ◊ (În credința creștină) Născătoare de dumnezeu sau Sfînta Născătoare = Maica Domnului, fecioara Maria. Lacrimile jupîneselor văduve... strigă răsplătire la domnul Hristos și la Sfînta Născătoare, pentru sîngele care verși. NEGRUZZI, S. I 146. 2. (Rar) Femeie care naște sau care trebuie să nască. Se suie născătoarea în pod... și așa naște. SBIERA, P. 109.
NĂSCĂTÓRI s. m. pl. (Învechit) Părinți. Cunosc pe născătorii tăi și am pătruns în ființa ta încă de copil. ISPIRESCU, U. 23. Dragii mei născători și părinți! Iertați-mă. ȚICHINDEAL, F. 6.
născătór (înv., pop.) adj. m., pl. născătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. născătoáre
născătoáre s. f., adj. f., g.-d. art. născătoárei; pl. născătoáre
născătoáre s. f. (pl. născători), adj. (m. -)
NĂSCĂTOÁREA s. art. v. Maica Domnului.
Născătoare (de Dumnezeu) f. Maica Domnului.
născător m. 1. cel ce naște: tată; 2. pl. părinți.
născătór, -oáre adj. și s. Poet. Care naște (tată, mamă). Sfînta născătoare, Maica Domnuluĭ.
NĂSCĂTOAREA s. art. (BIS.) madona (art.), preacurata (art.), preanevinovata (art.), preasfînta (art.), precista (art.), Fecioara Maria, Maica Domnului, Sfînta Fecioară, (înv.) bogorodnița (art.), preacinstita (art.).

născătoare dex

Intrare: născător
născător adjectiv
Intrare: născătoare
născătoare
Intrare: născătoare
născătoare substantiv feminin