NĂSÁDĂ, năsade, s. f. 1. (Pop.; colectiv) Snopi de cereale desfăcuți și împrăștiați pe arie pentru a fi treierați (cu vitele). ♦ (Reg.) Teanc. 2. (Reg.) Arie (unde se treieră cerealele). – Din năsădi (derivat regresiv).

NĂSÁDĂ, năsade, s. f. 1. (Pop.; colectiv) Snopi de cereale desfăcuți și împrăștiați pe arie pentru a fi treierați (cu vitele). ♦ (Reg.) Teanc. 2. (Reg.) Arie (unde se treieră cerealele). – Din năsădi (derivat regresiv).

NĂSÁDĂ, năsade, s. f. (Regional) 1. (Cu sens colectiv) Snopi desfăcuți și împrăștiați pe arie pentru a fi treierați cu ajutorul vitelor. Năsada nu va fi pretutindeni frămîntată cu picioarele. PAMFILE, A. R. 205. ♦ Teanc. După ce stau două săptămîni la uscat... frunzele [de tutun] se fac păpuși și păpușile năsadă, adecă... teancuri. I. IONESCU, P. 413. 2. Arie. (Cu pronunțare regională) Cînd vremea căratului se apropie, agricultorul începe să se îngrijească despre locul unde trebuie să-și adune pînea, snopii sau strînsura. Acest loc se numește... năsadă. PAMFILE, A. R. 143.

năsádă (pop., reg.) s. f., g.-d. art. năsádei; pl. năsáde

năsádă s. f., g.-d. art. năsádei; pl. năsáde

NĂSÁDĂ s. v. arie, arman, baraj, grămadă, maldăr, stăvilar, teanc, vraf, zăgaz.

NĂSÁDĂ ~e f. pop. 1) Snopi de cereale desfăcuți și întinși pe arie în vederea treierării (cu ajutorul vitelor). 2) Loc special amenajat pentru treierat; fățare; arie. /v. a năsădi

năsadă f. Mold. fațada ariei acoperită cu snopi de grâu: năsada de bucate. [Serb. NASAD, plantațiune, morman de snopi].

năsádă f., pl. e și ăzĭ (d. a năsădi. Cp. cu posadă). Rar. Acțiunea de năsădi. Stratu de snopĭ așezațĭ ca să fie treierațĭ: a băga caiĭ în năsadă. Treĭer.

năsadă s. v. ARIE. ARMAN. BARAJ. GRĂMADĂ. MALDĂR. STĂVILAR. TEANC. VRAF. ZĂGAZ.