NĂSĂLÍE, năsălii, s. f. (Pop.) Suport de lemn (ca o targă) pe care se așază coșciugul cu mortul pentru a fi transportat (la biserică sau la cimitir). – Din sl. nosilo.

NĂSĂLÍE, năsălii, s. f. Suport de lemn (ca o targă) pe care se așază coșciugul cu mortul pentru a fi transportat (la biserică sau la cimitir). – Din sl. nosilo.

NĂSĂLÍE, năsălii, s. f. Targă, pat pe care se așază mortul pentru a fi transportat (la biserică, la cimitir). Cînd a murit tâlharul acela... nimeni nu i-a urmat sicriul; năsălia i-au dus-o argații. CAMILAR, N. I 333. Patru oameni pun umerii sub capetele năsăliilor și cortegiul pleacă tăcut, inaintînd... spre biserică. BUJOR, S. 110. Frații de arme îl aduc pe năsălii, îl întind pe catafalc. CARAGIALE, O. III 11.

năsălíe (pop.) s. f., art. năsălía, g.-d. art. năsălíei; pl. năsălíi, art. năsălíile

năsălíe s. f., art. năsălía, g.-d. art. năsălíei; pl. năsălíi, art. năsălíile

NĂSĂLÍE s. (pop.) pat, targă, (reg.) patașcă, scaun, tălpig, țaglă, (prin Ban. și Transilv.) scară. (~ pentru dus mortul la groapă.)

năsălíe (năsălíi), s. f. – Coșciug, sicriu, targă folosită la înmormîntare. – Megl. nusila. Sl. (bg.) nosilo, din nesiti „a duce” (Cihac, II, 212; Conev 111), cf. sb., cr. nosila, mag. noszolya.

NĂSĂLÍE ~i f. Targă pe care sunt purtate sicriele cu morți. /<sl. nosilo

năsălie f. pat sau targă pe care s’așează sicriul: năsălia fu așezată lângă strana domnească OD. [Slav. NOSILO, pat portativ].

nasălíe f. (din maĭ vechiu nosilă, pl. e „secriŭ”; sîrb. nosila, targă; rus. nosilki, pol. nosidlo, -dla; ung. noszolya, nyoszolya, lemnu patuluĭ. V. miro-nosiță, po- și pri-nos). Catafalc orĭ targă pe care se pun morțiĭ. Vechĭ nasắle și năsilíe. Și năsâlníe și năsălníe. În Ilf. (rar) și năseá, pl. ele.

NĂSĂLIE s. (pop.) pat, targă, (reg.) patașcă, scaun, tălpig, țaglă, (prin Ban. și Transilv.) scară. (~ pentru dus mortul la groapă.)

a fi pe dric / pe ducă / pe năsălie expr. 1. a fi pe moarte. 2. a fi pe punctul de a eșua.