NĂSĂDÍ, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treierați (cu vitele); p. ext. a curăța, a aranja o arie în vederea treieratului. ♦ P. gener. A risipi, a împrăștia. – Din sl. nasaditi.

NĂSĂDÍT s. n. (Pop.) Faptul de a năsădi. – V. năsădi.

NĂSĂDÍ, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treierați (cu vitele); p. ext. a curăța, a aranja o arie în vederea treieratului. ♦ P. gener. A risipi, a împrăștia. – Din sl. nasaditi.

NĂSĂDÍT s. n. (Pop.) Faptul de a năsădi. – V. năsădi.

NĂSĂDÍ, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absolut) A așeza snopii pe o arie, pentru a-i treiera cu ajutorul vitelor; p. ext. a împrăștia. A năsădi, vrea să zică a pune snopii pe arie în anumit fel. PAMFILE, A. R. 202. Barbă albă că-și smulgea, Haine mîndre le rupea, Pe brazde că năsădea. PĂSCULESCU, L. P. 200. ◊ Fig. Un murmur trezit de-o durere năsădită la inimă. MIRONESCU, S. A. 34.

NĂSĂDÍT s. n. Faptul de a năsădi; năsădire. Năsăditul se face dis-de-dimineață. PAMFILE, A. R. 202.

năsădí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năsădésc, imperf. 3 sg. năsădeá; conj. prez. 3 să năsădeáscă

năsădít (pop.) s. n.

năsădí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năsădésc, imperf. 3 sg. năsădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. năsădeáscă

năsădít s. n.

NĂSĂDÍ vb. v. coagula, erupe, irupe, izbucni, împrăștia, închega, năvăli, răbufni, răspândi, răzleți, risipi, țâșni.

năsădí (năsădésc, năsădít), vb. – 1. A face clăi de snopi, a strînge recolta în grămezi. – 2. A aduna, a strînge, a îngrămădi. – 3. (Refl., Trans.) A se închega. Sl. nasaditi „a planta” (Miklosich, Slaw. Elem., 412; Cihac, II, 323; Conev 72), cf. bg. nasaždam. – Der. năsad, s. n. (materie în descompunere); năsadă, s. f. (claie, recoltă pregătită pentru treieriș), cf. sl. nasadŭ.

A NĂSĂDÍ ~ésc tranz. pop. 1) (părți ale corpului, fructe, legume etc.) A face să-și piardă integritatea sau să capete un semn (în urma unei loviri). 2) (snopi de cereale) A desface și a așeza pe arie într-un anumit fel pentru a treiera (cu ajutorul vitelor). 3) (arii) A curăța și a amenaja în vederea treieratului. /<sl. nasaditi

năsădít, năsădítă, adj. (reg.) 1. risipit, împrăștiat. 2. așezat în formă de morman; îngrămădit; (despre sânge) acumulat, strâns cheag. 3. lovit, zdrobit.

năsădésc (mă) v. tr. (vsl. sîrb. nasaditi, a planta. V. po-sadă, ră-sădesc). Așez grînele în arie ca să fie treĭerate. V. refl. Mă îmbulzesc: oameniĭ se năsădesc în preajma scăriĭ vagonuluĭ gata să se urce (Adela Xen. 477). Mă descompun de multă ședere într’un loc (vorbind de băligar, sînge ș.a.): în prejuru răniĭ era sînge năsădit.

năsădi vb. v. COAGULA. ERUPE. IRUPE. IZBUCNI. ÎMPRĂȘTIA. ÎNCHEGA. NĂVĂLI. RĂBUFNI. RĂSPÎNDI. RĂZLEȚI. RISIPI. ȚÎȘNI.