Dicționare ale limbii romĆ¢ne

10 definiții pentru năsădi

NĂSĂDƍ, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treierați (cu vitele); p. ext. a curăța, a aranja o arie Ć®n vederea treieratului. ♦ P. gener. A risipi, a Ć®mprăștia. – Din sl. nasaditi.
NĂSĂDƍ, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treierați (cu vitele); p. ext. a curăța, a aranja o arie Ć®n vederea treieratului. ♦ P. gener. A risipi, a Ć®mprăștia. – Din sl. nasaditi.
NĂSĂDƍ, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absolut) A așeza snopii pe o arie, pentru a-i treiera cu ajutorul vitelor; p. ext. a Ć®mprăștia. A năsădi, vrea să zică a pune snopii pe arie Ć®n anumit fel. PAMFILE, A. R. 202. Barbă albă că-și smulgea, Haine mĆ®ndre le rupea, Pe brazde că năsădea. PĂSCULESCU, L. P. 200. ā—Š Fig. Un murmur trezit de-o durere năsădită la inimă. MIRONESCU, S. A. 34.
năsădĆ­ (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năsădĆ©sc, imperf. 3 sg. năsădeĆ”; conj. prez. 3 să năsădeĆ”scă
năsădĆ­ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năsădĆ©sc, imperf. 3 sg. năsădeĆ”; conj. prez. 3 sg. și pl. năsădeĆ”scă
NĂSĂDƍ vb. v. coagula, erupe, irupe, izbucni, Ć®mprăștia, Ć®nchega, năvăli, răbufni, răspĆ¢ndi, răzleți, risipi, țâșni.
năsădĆ­ (năsădĆ©sc, năsădĆ­t), vb. – 1. A face clăi de snopi, a strĆ®nge recolta Ć®n grămezi. – 2. A aduna, a strĆ®nge, a Ć®ngrămădi. – 3. (Refl., Trans.) A se Ć®nchega. Sl. nasaditi ā€ža plantaā€ (Miklosich, Slaw. Elem., 412; Cihac, II, 323; Conev 72), cf. bg. nasaždam. – Der. năsad, s. n. (materie Ć®n descompunere); năsadă, s. f. (claie, recoltă pregătită pentru treieriș), cf. sl. nasadÅ­.
A NĂSĂDƍ ~Ć©sc tranz. pop. 1) (părți ale corpului, fructe, legume etc.) A face să-și piardă integritatea sau să capete un semn (Ć®n urma unei loviri). 2) (snopi de cereale) A desface și a așeza pe arie Ć®ntr-un anumit fel pentru a treiera (cu ajutorul vitelor). 3) (arii) A curăța și a amenaja Ć®n vederea treieratului. /<sl. nasaditi
năsădĆ©sc (mă) v. tr. (vsl. sĆ®rb. nasaditi, a planta. V. po-sadă, ră-sădesc). Așez grĆ®nele Ć®n arie ca să fie treÄ­erate. V. refl. Mă Ć®mbulzesc: oameniÄ­ se năsădesc Ć®n preajma scăriÄ­ vagonuluÄ­ gata să se urce (Adela Xen. 477). Mă descompun de multă ședere Ć®ntr’un loc (vorbind de băligar, sĆ®nge ș.a.): Ć®n prejuru răniÄ­ era sĆ®nge năsădit.
năsădi vb. v. COAGULA. ERUPE. IRUPE. IZBUCNI. ƎMPRĂȘTIA. ƎNCHEGA. NĂVĂLI. RĂBUFNI. RĂSPƎNDI. RĂZLEȚI. RISIPI. ȚƎȘNI.

Năsădi dex online | sinonim

Năsădi definitie

Intrare: năsădi
năsădi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a