nărtos definitie

9 definiții pentru nărtos

NĂRTÓS, -OÁSĂ, nărtoși, -oase, adj. (Rar) Cu nasul mare; năsos, năsut. ♦ Fig. Mândru; arogant. – Cf. nărtilă.
NĂRTÓS, -OÁSĂ, nărtoși, -oase, adj. (Rar) Cu nasul mare; năsos, năsut. ♦ Fig. Mândru; arogant. – Cf. nărtilă.
NĂRTÓS, -OÁSĂ, nărtoși, -oase, adj. (Rar) Cu nasul mare, năsos; p. ext. fudul, mîndru, îngîmfat; arogant, țîfnos. Acela-i mai cu minte, care-i mai nărtos. ALECSANDRI, T. 154.
nărtós (rar) adj. m., pl. nărtóși; f. nărtoásă, pl. nărtoáse
nărtós adj. m., pl. nărtóși; f. sg. nărtoásă, pl. nărtoáse
NĂRTÓS adj. v. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megaloman, mândru, năsos, orgolios, semeț, trufaș, țanțoș, vanitos.
nărtos a. cu nasul mare: astăzi acela-i mai cuminte, care-i mai nărtos AL. [Formațiune analogică din nară (cf. pieptos, spătos)].
nărtós, -oásă adj. (d. nare, nărĭ, cu sufixu din burtos saŭ alt cuv.). Fam. Rar. Năsos, cu nasu mare. Fig. Pretențios.
nărtos adj. v. FUDUL. GRANDOMAN. INFATUAT. ÎNCREZUT. ÎNFUMURAT. ÎNGÎMFAT. MEGALOMAN. MÎNDRU. NĂSOS. ORGOLIOS. SEMEȚ. TRUFAȘ. ȚANȚOȘ. VANITOS.

nărtos dex

Intrare: nărtos
nărtos adjectiv