NĂRĂVÍE, nărăvii, s. f. (Reg.) Nărav (1). – Nărav + suf. -ie.

NĂRĂVÍE, nărăvii, s. f. (Reg.) Nărav (1). – Nărav + suf. -ie.

NĂRĂVÍE, nărăvii, s. f. (Rar) Nărav (1). Tu cu nărăvia ta O să dai, mări, de belea. PĂSCULESCU, L. P. 259.

nărăvíe (reg.) s. f., art. nărăvía, g.-d. art. nărăvíei; pl. nărăvíi, art. nărăvíile

nărăvíe s. f., art. nărăvía, g.-d. art. nărăvíei; pl. nărăvíi, art. nărăvíile

NĂRĂVÍE s. v. cusur, dar, defect, meteahnă, nărav, patimă, viciu.

nărăvie s. v. CUSUR. DAR. DEFECT. METEAHNĂ. NĂRAV. PATIMĂ. VICIU.