NĂRĂVEÁLĂ, nărăveli, s. f. 1. (Pop.) Nărav (1). 2. (Reg.; în expr.) Om cu (sau de) nărăveală = om cu care te poți împăca, te poți înțelege. – Nărăvi + suf. -eală.

NĂRĂVEÁLĂ, nărăveli, s. f. Nărav (1).

nărăveálă (pop.) s. f., g.-d. art. nărăvélii; pl. nărăvéli

nărăveálă s. f., g.-d. art. nărăvélii; pl. nărăvéli

nărăveálă f., pl. elĭ. Nărăvire.