năpustul definitie

7 definiții pentru năpustul

NĂPÚST s. n. (Regional, în expr.) A lăsa năpustului = a nu se mai preocupa de..., a lăsa în pace. Lasă-l năpustului, zise bătrîna, să te ferească dumnezeu să nu-l cunoști, ci să fii totdeauna ocolit de el. RETEGANUL, P. IV 41.
NĂPÚST s. n. (Reg., în expr.) A lăsa năpustului = a nu se mai preocupa de..., a lăsa în pace. – Bg. napusto „zadarnic”.
NĂPÚSTUL s. art. v. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.
năpúst, năpústuri, s.n. (reg.) 1. pustiire, risipire; calamitate. 2. (art.) duh rău, demon; necuratul, dracul. 3. insectă care trăiește în lemn și face un zgomot asemănător ceasului.
năpúst n., pl. urĭ (vsl. *napustŭ, rut. napust, atac impetuos, sîrb. „ocaziune”; bg. napusto, în zadar. V. năpustesc, otpust). Trans. Ban. Duh necurat, diavol. A lăsa năpust saŭ năpustuluĭ, a părăsi, a da uităriĭ.
năpustul s. art. v. AGHIUȚĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR.
năpúst, năpusturi s. n. (Reg.) 1. Pustiire, risipire; calamitate. 2. (Art.) Duh rău, demon; necuratul, dracul. – Din năpusti (deriv., regr.).

năpustul dex

Intrare: năpust
năpust