Dicționare ale limbii române

2 intrări

18 definiții pentru năpădire

NĂPĂDÍ, năpădesc, vb. IV. 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate părțile, a împresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A copleși, a doborî, a birui. ♦ (Despre plâns, râs) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fără a se putea stăpâni; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se năpusti, a năvăli, a tăbărî. ♦ A apărea undeva în număr sau în cantitate mare, a se înmulți peste măsură. 3. Intranz. și tranz. (Despre sânge, lacrimi) A țâșni, a izbucni (cu putere și în cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A apărea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Mulțumirea îi năpădește în ochi. – Din sl. napasti, -padja.
NĂPĂDÍRE, năpădiri, s. f. Acțiunea de a năpădi și rezultatul ei; invazie, cotropire. – V. năpădi.
NĂPĂDÍ, năpădesc, vb. IV. 1. Tranz. A invada, a cotropi; a cuprinde din toate părțile, a împresura; a acoperi, a umple. ♦ Fig. A copleși, a doborî, a birui. ♦ (Despre plâns, râs) A-l cuprinde, a-l apuca (pe cineva) cu putere, fără a se putea stăpâni; a podidi. 2. Intranz. A se repezi asupra cuiva sau undeva; a se năpusti, a năvăli, a tăbărî. ♦ A apărea undeva în număr sau în cantitate mare, a se înmulți peste măsură. 3. Intranz. și tranz. (Despre sânge, lacrimi) A țâșni, a izbucni (cu putere și în cantitate mare); a umple, a acoperi pe cineva sau ceva. ♦ Fig. A apărea, a se manifesta brusc, a izbucni violent. Mulțumirea îi năpădește în ochi. – Din sl. napasti, -padja.
NĂPĂDÍRE, năpădiri, s. f. Acțiunea de a năpădi și rezultatul ei; invazie, cotropire. – V. năpădi.
NĂPĂDÍ, năpădesc, vb. IV. 1. Tranz. A cuprinde din toate părțile, a acoperi (peste tot); a împresura, a umple. A aruncat o privire spre conacul dărăpănat în care acum nu locuiește nimeni și e năpădit de bozii și de tufișuri. CAMIL PETRESCU, O. I 322. Și-i năpădit de bălării Pustiul din pridvor. IOSIF, PATR. 8. M-am pus Cu fața-n sus, Supt un măr mare-nflorit. Florile m-au năpădit. BIBICESCU, P. P. 8. ♦ Fig. A copleși, a doborî, a birui. V. apăsa. În nepăsarea ce îl năpădise acum, îi era totuna dacă l-or mai prinde ori ba. POPA, V. 81. Nevoile îl năpădea din toate părțile. ISPIRESCU, L. 207. Iarna grea ne năpădește. ALECSANDRI, P. P. 316. ♦ (Despre plîns, lacrimi) A podidi. Își înclină capul, își strînse buzele clipind des ca să-și învingă plînsul care o năpădea. BART, E. 318. 2. Intranz. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «asupra», «în», «peste») A se năpusti, a năvăli (de obicei în număr mare). V. invada, tăbărî. La urma urmelor năpădiră asupra lui și-i mai trîntiră în cap cu bolovani. CREANGĂ, P. 33. Îndată ce o corabie apuca pe Strîmtoare... năpădeau asupra-i două bărci. GHICA, la TDRG. Armata întîmpină un vrăjmaș înverșunat în grecii ce năpădiră în țară îndată după moartea lui Mihai-vodă. BĂLCESCU, O. I 19. 3. Intranz. (Despre lichide) A țîșni brusc și în cantitate mare, a izbucni, a năvăli (4). V. revărsa. Cald sînge năpădește în șipote pe gură. COȘBUC, P. II 201. De-o muche de cuțit mai trebuia ros lemnul și apa ar fi năpădit în corabie. ȘEZ. II 4. ◊ Fig. Mulțumirea îi năpădește în ochii săi aprinși. DELAVRANCEA, S. 144.
NĂPĂDÍRE, năpădiri, s. f. Acțiunea de a năpădi; invazie, cotropire. Țara pustiindu-se adese de năpădirile dușmănești, domnii o împoporau cu prinșii ce luau de la vecinii lor. NEGRUZZI, S. I 193. ♦ (Despre ape) Revărsare, inundare. Ar fi încă bine, dacă această năpădire ar ține numai scurtă vreme. Apa rămîne însă pe vale. SLAVICI, O. I 55.
năpădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpădésc, imperf. 3 sg. năpădeá; conj. prez. 3 să năpădeáscă
năpădíre s. f., g.-d. art. năpădírii; pl. năpădíri
năpădí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpădésc, imperf. 3 sg. năpădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. năpădeáscă
năpădíre s. f., g.-d. art. năpădírii; pl. năpădíri
NĂPĂDÍ vb. 1. a împresura. (Buruienile au ~ grădina.) 2. a înăbuși. (Buruienile ~ plantele cultivate.) 3. v. cotropi. 4. a copleși, a covârși, a umple, (fig.) a inunda. (Lacrimile o ~.) 5. v. podidi. 6. a-l cuprinde, a-l trece. (Îl ~ nădușelile, fiorii.) 7. v. copleși. 8. a(-l) copleși, a(-l) covârși, a(-l) împresura, a(-l) prinde. (Îl ~ mii de gânduri.) 9. v. năpusti.
NĂPĂDÍRE s. v. cotropire.
năpădí (năpădésc, năpădít), vb. – A invada, a irupe. Sl. napadati, der. de la napasti, napada (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 211; Tiktin), cf. sl. napadŭ „invazie”; bg. napadam și prăpădi. – Der. năpadă, s. f. (învazie; oprimare, atac); năpăditor, adj. (invadator); năpastă (var. năpast(i)e), s. f. (înv., impozit suplimentar, contribuție adițională, introdusă pentru prima oară în Muntenia de Mihnea Vodă, în 1586; înv., nedreptate, injustiție, opresiune; nenorocire, calamitate, necaz), direct din sl. napastĭ „calamitate” (Miklosich, Lexicon, 408; Cihac, II, 211); năpăstui, vb. (a oprima; a acuza pe nedrept, a calomnia); năpăstuitor, adj. (asupritor; nedrept); năpatcă, s. f. (Mold., plasă de pescuit), din rut. napadka (Candrea, Scriban).
A NĂPĂDÍ ~ésc 1. tranz. 1) A cuprinde din toate părțile; a înconjura; a împresura; a învălui. 2) fig. (despre stări sufletești sau fizice) A cuprinde brusc și cu putere; a copleși; a năvăli; a podidi. * A-l ~ sângele (sau lacrimile) a-l umple sângele (sau lacrimile) pe cineva; a-l podidi sângele (sau lacrimile). 2. intranz. 1) A se arunca cu lăcomie sau cu violență; a năvăli; a tăbărî; a se năpusti; a se repezi. 2) (despre lichide) A începe să curgă cu forță și în cantitate mare (inundând totul în jur); a năboi. /<sl. napasti, ~padja
năpădì v. 1. a da năvală: toate stihiile năpădesc pe mine AL. 2. a inunda: l’au năpădit lacrămile. [Slav. NAPADATI].
năpădésc v. intr. (vsl. na-padati, a năpădi, napasti-napadon, a cădea, a năvăli, napadŭ, invaziune, napastĭ, caz, năvală, calamitate, napastovati, a tenta, a năpăstui. d. padati, pasti-padon, a cădea. V. năpastie, pră-pădesc, prăpastie, pri-pas, ză-padă, padină). Năvălesc violent, mă năpustesc, cad asupra, mă răped cu furie: am năpădit pe eĭ ca lupiĭ în stînă. V. tr. Podidesc, inund: l-aŭ năpădit lacrămile, sîngele pe gură și pe nas.
NĂPĂDI vb. 1. a împresura. (Buruienile au ~ grădina.) 2. a înăbuși. (Buruienile ~ plantele cultivate.) 3. a cotropi, a invada, a încălca, (pop.) a călca, (înv.) a cuprinde, a năbuși, a stropși, a supăra. (A ~ un teritoriu străin.) 4. a copleși, a covîrși, a umple, (fig.) a inunda. (Lacrimile o ~.) 5. a podidi a umple, (reg.) a bucși, (înv.) a povedi. (L-a ~ sîngele.) 6. a-l cuprinde, a-l trece. (Îl ~ nădușelile, fiorii.) 7. a(-l) covîrși, a(-l) cuprinde, a(-l) împovăra, a(-l) răzbi, (pop.) a(-l) prididi, (înv.) a(-l) supune, (fig.) a(-l) apăsa, a(-l) doborî, a(-l) răpune. (L-au ~ necazurile, grijile.) 8. a(-l) copleși, a(-l) covîrși, a(-l) împresura, a(-l) prinde. (Îl ~ mii de gînduri.)
NĂPĂDIRE s. cotropire, invadare, invazie, încălcare, (pop.) călcare, (înv.) cuprindere, cuprins, năbușeală, stropșitură. (~ unui teritoriu străin.)

Năpădire dex online | sinonim

Năpădire definitie

Intrare: năpădi
năpădi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: năpădire
năpădire substantiv feminin