NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

NĂPÂRLÍRE, năpârliri, s. f. Faptul de a năpârli; proces (periodic) de înnoire a învelișului corpului la unele animale, determinat de factori endocrini. – V. năpârli.

NĂPÂRLÍ, năpârlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A suferi o năpârlire; a-și schimba părul, penele sau pielea; (despre păr, pene, piele) a cădea de pe corp în cursul năpârlirii. – Din bg. napărlja.

NĂPÂRLÍRE, năpârliri, s. f. Faptul de a năpârli; proces (periodic) de înnoire a învelișului corpului la unele animale, determinat de factori endocrini. – V. năpârli.

NĂPÎRLÍ, năpîrlesc, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A-și schimba părul, penele sau pielea (în anumite anotimpuri sau la anumite faze ale dezvoltării). Paști [murgule] de năpîrlește, Frumos te gătește. PĂSCULESCU, L. P. 154. Mingea se face... mai cu samă din părul vitelor cînd năpîrlesc primăvara. ȘEZ. II 62. ◊ Tranz. Un soi pietros [de cai]... cu păr mare de iarnă pe care îl năpîrleau în soarele primăverii. SADOVEANU, N. P. 267. ♦ (Despre păr, pene etc., la animale) A cădea de pe corp. Rîul unda cea grasă și-o schimbă în grabă Ca pe o piele care-a năpîrlit. JEBELEANU, C. 28.

NĂPÎRLÍRE s. f. Faptul de a năpîrli.

năpârlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 să năpârleáscă

năpârlíre s. f., g.-d. art. năpârlírii; pl. năpârlíri

năpârlí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpârlésc, imperf. 3 sg. năpârleá; conj. prez. 3 sg. și pl. năpârleáscă

năpârlíre s. f., g.-d. art. năpârlírii; pl. năpârlíri

NĂPÂRLÍ vb. (pop.) a lepăda, (înv. și reg.) a se despuia. (Un animal care ~.)

NĂPÂRLÍRE s. năpârleală, (rar) năpârlitură. (~ unor animale.)

A NĂPÂRLÍ ~ésc intranz. 1) (despre animale, păsări) A-și schimba periodic părul, penajul sau pielea. 2) (despre păr, penaj, piele) A cădea de pe corp (la anumite perioade). 3) glumeț A începe să-i cadă părul de pe cap. /<bulg. napărlja

năpârlì v. a-și schimba părul, a-și lepăda penele primăvara, vorbind de animale și păsări. [Origină necunoscută].

năpîrlésc v. intr. (din vre-un dialect slav *na-perliti, d. vsl. bg. sîrb. pero, pană. V. perie). Îmĭ schimb păru saŭ penele, vorbind de animale și păsărĭ.

NĂPÎRLI vb. (pop.) a lepăda, (înv. și reg.) a se despuia. (Un animal care ~.)

NĂPÎRLIRE s. năpîrleală, (rar) năpîrlitură. (~ unor animale.)

năpârlí, năpârlesc, vb. tranz. – (ref. la animale) A-și schimba părul sau penele: „Șî de pene năpârlesc, / Din tine nu mă hrănesc” (Papahagi, 1925: 169). – Din sl. *na-perliti < vsl. pero „pană” (Scriban); din bg. napărlja (DEX, MDA).

năpârli, năpârlesc v. i. (d. femei) a-și pierde virginitatea.