11 definiții pentru nămete
NĂMÉTE, nămeți,
s. m. (Mai ales la
pl.) Cantitate mare de zăpadă (ninsă sau adunată de viscol); troian, noian. ♦
P. ext. (Urmat de determinări introduse prin
prep. „de”) Cantitate mare din ceva; grămadă, morman. – Din
bg. namet. NĂMÉTE, nămeți,
s. m. (Mai ales la
pl.) Cantitate mare de zăpadă (ninsă sau adunată de viscol); troian, noian. ♦
P. ext. (Urmat de determinări introduse prin
prep. „de”) Cantitate mare din ceva; grămadă, morman. – Din
bg. namet. NĂMETE, nămeți,
s. m. (Mai ales la
pl.) Cantitate mare de zăpadă, morman (de obicei îngrămădit de viscol); troian. Greu era drumul în diminețile cu zăpadă multă și viscol, cînd trebuia să lupți cu nămeții. PAS, Z. I 294. Unde au fost nămeții în putere, i-au lăsat oamenii să se topească atunci cînd le va veni vremea. SADOVEANU, P. M. 180. Într-o singură noapte s-a înfășurat șesul, pînă-n depărtările sinilii, cu învelitoarea albă a nămeților. C. PETRESCU, S. 53. ◊ (Metaforic) Ulița... se ducea de-a berbeleaca în nămeții de verdeață prăfuiți ai Cișmegiului. MACEDONSKI, O. III 47. – Variantă:
neméte (ODOBESCU, S. III 63)
s. m. năméte (troian)
s. m.,
pl. năméți
NĂMÉTE s. noian, troian, (prin Mold.) sul. (Un ~ de zăpadă.)
năméte (năméți), s. m. –
1. Troian, morman de zăpadă. –
2. Uriaș, gigant. –
Var. nămet, neme(t)e.
Mr. nămet.
Sb. namet „amplasament” și „impozit”, din
sl.,
sb. nametati „a amplasa” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 406; Cihac, II, 210; Conev 37),
cf. omăt, podmet. Sensul al doilea arată o asociere a acestui cuvînt cu creațiile expresive de tipul mamină sau namilă „pocitanie”: de la o
var. neatestată *namură s-ar fi format un
sing. regresiv nam,
s. m. (obiect voluminos),
cf. Scriban; și prezența acestui cuvînt ar fi facilitat o greșeală de interpretare, prin care s-ar fi considerat nămete ca un
der. de la nam cu
suf. -ete.
Der. nămetenie (
var. nemetenie, nemetanie),
s. f. (pocitanie, fantoșă; uriaș); nămeți (
var. nemeți),
vb. (a bloca, a închide; a acumula zăpadă pînă la blocarea intrărilor); nămornic,
adj. (colosal, enorm),
cf. mamorniță; nemeț (
var. nămeteț, nimiteț),
s. m. (minge, cucui;
Mold., fular), cu
suf. -eț,
cf. rut. nametka „fular”; nimăt,
s. n. (
Mold., îngrăditură, gard).
NĂMÉTE ~ți m. mai ales la pl. Strat gros de zăpadă viscolit și îngrămădit în formă de val; troian. /<bulg. namet năméte și
neméte m. (vsl. nametŭ, cort [a căruĭ formă e ca a troĭanuluĭ], nametati, a zăcea; bg. námet, troĭan; ceh. namet, cort. V.
omăt). Vest. Troĭan: nămețĭ (sau omețĭ) de zăpadă. Fig. Colos: un nemete de erudițiune.
NĂMETE s. noian, troian, (prin Mold.) sul. (Un ~ de zăpadă.) Nămete dex online | sinonim
Nămete definitie
Intrare: nămete
nămete substantiv masculin