nămete definitie

11 definiții pentru nămete

NĂMÉTE, nămeți, s. m. (Mai ales la pl.) Cantitate mare de zăpadă (ninsă sau adunată de viscol); troian, noian. ♦ P. ext. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Cantitate mare din ceva; grămadă, morman. – Din bg. namet.
NĂMÉTE, nămeți, s. m. (Mai ales la pl.) Cantitate mare de zăpadă (ninsă sau adunată de viscol); troian, noian. ♦ P. ext. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Cantitate mare din ceva; grămadă, morman. – Din bg. namet.
NĂMETE, nămeți, s. m. (Mai ales la pl.) Cantitate mare de zăpadă, morman (de obicei îngrămădit de viscol); troian. Greu era drumul în diminețile cu zăpadă multă și viscol, cînd trebuia să lupți cu nămeții. PAS, Z. I 294. Unde au fost nămeții în putere, i-au lăsat oamenii să se topească atunci cînd le va veni vremea. SADOVEANU, P. M. 180. Într-o singură noapte s-a înfășurat șesul, pînă-n depărtările sinilii, cu învelitoarea albă a nămeților. C. PETRESCU, S. 53. ◊ (Metaforic) Ulița... se ducea de-a berbeleaca în nămeții de verdeață prăfuiți ai Cișmegiului. MACEDONSKI, O. III 47. – Variantă: neméte (ODOBESCU, S. III 63) s. m.
năméte (troian) s. m., pl. năméți
năméte s. f., pl. năméți
NĂMÉTE s. noian, troian, (prin Mold.) sul. (Un ~ de zăpadă.)
năméte (năméți), s. m.1. Troian, morman de zăpadă. – 2. Uriaș, gigant. – Var. nămet, neme(t)e. Mr. nămet. Sb. namet „amplasament” și „impozit”, din sl., sb. nametati „a amplasa” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 406; Cihac, II, 210; Conev 37), cf. omăt, podmet. Sensul al doilea arată o asociere a acestui cuvînt cu creațiile expresive de tipul mamină sau namilă „pocitanie”: de la o var. neatestată *namură s-ar fi format un sing. regresiv nam, s. m. (obiect voluminos), cf. Scriban; și prezența acestui cuvînt ar fi facilitat o greșeală de interpretare, prin care s-ar fi considerat nămete ca un der. de la nam cu suf. -ete. Der. nămetenie (var. nemetenie, nemetanie), s. f. (pocitanie, fantoșă; uriaș); nămeți (var. nemeți), vb. (a bloca, a închide; a acumula zăpadă pînă la blocarea intrărilor); nămornic, adj. (colosal, enorm), cf. mamorniță; nemeț (var. nămeteț, nimiteț), s. m. (minge, cucui; Mold., fular), cu suf. -eț, cf. rut. nametka „fular”; nimăt, s. n. (Mold., îngrăditură, gard).
NĂMÉTE ~ți m. mai ales la pl. Strat gros de zăpadă viscolit și îngrămădit în formă de val; troian. /<bulg. namet
nămet m. V. nemete.
năméte și neméte m. (vsl. nametŭ, cort [a căruĭ formă e ca a troĭanuluĭ], nametati, a zăcea; bg. námet, troĭan; ceh. namet, cort. V. omăt). Vest. Troĭan: nămețĭ (sau omețĭ) de zăpadă. Fig. Colos: un nemete de erudițiune.
NĂMETE s. noian, troian, (prin Mold.) sul. (Un ~ de zăpadă.)

nămete dex

Intrare: nămete
nămete substantiv masculin