nămețit definitie

2 intrări

17 definiții pentru nămețit

NĂMEȚÍ, pers. 3 nămețește, vb. IV. Tranz. (Pop.) A acoperi cu multă zăpadă; a troieni, a înzăpezi. [Var.: nemețí vb. IV] – Din nămete.
NĂMEȚÍT, -Ă, nămețiți, -te, adj. (Pop.) Acoperit cu multă zăpadă; troienit, înzăpezit. – V. nămeți.
NEMEȚÍ vb. IV v. nămeți.
NĂMEȚÍ, pers. 3 nămețește, vb. IV. Tranz. (Pop.) A acoperi cu multă zăpadă; a troieni, a înzăpezi. [Var.: nemețí vb. IV] – Din nămete.
NĂMEȚÍT, -Ă, nămețiți, -te, adj. (Pop.) Acoperit cu multă zăpadă; troienit, înzăpezit. – V. nămeți.
NEMEȚÍ vb. IV v. nămeți.
NĂMEȚÍ, pers. 3 nămețește, vb. IV. Tranz. (Regional) A acoperi cu mormane de zăpadă; a înzăpezi, a troieni. Grea zăpadă mi-a picat, Oile le-a nămețit, Dulăii mi-a risipit. ANT. LIT. POP. I 490.
NĂMEȚÍT, -Ă, nămețiți, -te, adj. (Regional) Blocat de zăpadă; troienit.
nămețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. nămețéște, imperf. 3 sg. nămețeá; conj. prez. 3 să nămețeáscă
nămețí vb., ind. prez. 3 sg. nămețéște, imperf. 3 sg. nămețeá; conj. prez. 3 sg. nămețeáscă
NĂMEȚÍ vb. v. înzăpezi.
NĂMEȚÍT adj. v. înzăpezit.
A NĂMEȚÍ pers. 3 ~éște tranz. pop. (căi de comunicare, terenuri etc.) A acoperi cu nămeți; a întroieni; a înzăpezi. /Din nămete
nămețésc și nemețésc v. tr. (d. nămete). Vest. Troĭenesc. – Și înă- saŭ înnă-.
nemețésc V. nămețesc.
NĂMEȚI vb. a (se) înnămeți, a (se) întroieni, a (se) înzăpezi, a (se) troieni, (reg.) a (se) omeți. (Drumurile s-au ~ după ninsoare.)
NĂMEȚIT adj. înnămețit, întroienit, înzăpezit, troienit, (reg.) omețit. (Drum ~.)

nămețit dex

Intrare: nămeți
nămeți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
nemeți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: nămețit
nămețit adjectiv