nămețire definitie

2 intrări

19 definiții pentru nămețire

NĂMEȚÍ, pers. 3 nămețește, vb. IV. Tranz. (Pop.) A acoperi cu multă zăpadă; a troieni, a înzăpezi. [Var.: nemețí vb. IV] – Din nămete.
NĂMEȚÍRE, nămețiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a nămeți; troienire, înzăpezire. – V. nămeți.
NEMEȚÍ vb. IV v. nămeți.
NĂMEȚÍ, pers. 3 nămețește, vb. IV. Tranz. (Pop.) A acoperi cu multă zăpadă; a troieni, a înzăpezi. [Var.: nemețí vb. IV] – Din nămete.
NĂMEȚÍRE, nămețiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a nămeți; troienire, înzăpezire. – V. nămeți.
NEMEȚÍ vb. IV v. nămeți.
NĂMEȚÍ, pers. 3 nămețește, vb. IV. Tranz. (Regional) A acoperi cu mormane de zăpadă; a înzăpezi, a troieni. Grea zăpadă mi-a picat, Oile le-a nămețit, Dulăii mi-a risipit. ANT. LIT. POP. I 490.
NĂMEȚÍRE s. f. (Regional) Înzăpezire, troienire.
nămețí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. nămețéște, imperf. 3 sg. nămețeá; conj. prez. 3 să nămețeáscă
nămețíre (pop.) s. f., g.-d. art. nămețírii; pl. nămețíri
nămețí vb., ind. prez. 3 sg. nămețéște, imperf. 3 sg. nămețeá; conj. prez. 3 sg. nămețeáscă
nămețíre s. f., g.-d. art. nămețírii; pl. nămețíri
NĂMEȚÍ vb. v. înzăpezi.
NĂMEȚÍRE s. v. înzăpezire.
A NĂMEȚÍ pers. 3 ~éște tranz. pop. (căi de comunicare, terenuri etc.) A acoperi cu nămeți; a întroieni; a înzăpezi. /Din nămete
nămețésc și nemețésc v. tr. (d. nămete). Vest. Troĭenesc. – Și înă- saŭ înnă-.
nemețésc V. nămețesc.
NĂMEȚI vb. a (se) înnămeți, a (se) întroieni, a (se) înzăpezi, a (se) troieni, (reg.) a (se) omeți. (Drumurile s-au ~ după ninsoare.)
NĂMEȚIRE s. înnămețire, întroienire, înzăpezire, troienire, (reg.) omețire. (~ drumurilor.)

nămețire dex

Intrare: nămeți
nămeți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
nemeți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: nămețire
nămețire substantiv feminin