nălucitor definitie

6 definiții pentru nălucitor

NĂLUCITÓR, -OÁRE, nălucitori, -oare, adj. Care uimește (prin frumusețe, strălucire etc.); încântător, fermecător. – Năluci + suf. -tor.
NĂLUCITÓR, -OÁRE, nălucitori, -oare, adj. (Rar) Care uimește (prin frumusețe, strălucire etc.); încântător, fermecător. – Năluci + suf. -tor.
NĂLUCITÓR, -OÁRE, nălucitori, -oare, adj. (Rar) Amăgitor, ademenitor, fermecător. Și-n aeru-mbătat de roze sfidez atingerea durerii Cu cîntece nălucitoare. MACEDONSKI, O. I 64.
nălucitór adj. m., pl. nălucitóri; f. sg. și pl. nălucitoáre
nălucitór adj. m., pl. nălucitóri; f. sg. și pl. nălucitoáre
NĂLUCITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar 1) Care nălucește; care apare în minte neclar; fără contururi precise. 2) fig. Care impresionează prin ceva neobișnuit; frapant. /a năluci + suf. ~tor

nălucitor dex

Intrare: nălucitor
nălucitor adjectiv