NĂLUCEÁLĂ, năluceli, s. f. (Rar) Nălucă (2). – Năluci + suf. -eală.

NĂLUCEÁLĂ, năluceli, s. f. (Rar) Nălucă (2). – Năluci + suf. -eală.

NĂLUCEÁLĂ, năluceli, s. f. Închipuire, nălucă (2). Eu sînt de vină, Coco? – Tu, cu născocelile și nălucelile tale! C. PETRESCU, A. R. 36.

năluceálă (rar) s. f., g.-d. art. nălucélii; pl. nălucéli

năluceálă s. f., g.-d. art. nălucélii; pl. nălucéli

NĂLUCEÁLĂ s. v. iluzie, închipuire, nălucire, părere.

năluceálă f., pl. elĭ. Nălucire.

năluceală s. v. ILUZIE. ÎNCHIPUIRE. NĂLUCIRE. PĂRERE.