năjiță definitie

18 definiții pentru năjiță

NĂJÍȚĂ s. f. v. nojiță.
NOJÍȚĂ, nojițe, s. f. 1. Curelușă sau șiret cu care se leagă opincile de picior. 2. (Reg.) Fiecare dintre găurile opincii, prin care se trece nojița (1). [Var.: năjíță s. f.] – Din bg. nojița.
NĂJÍȚĂ s. f. v. nojiță.
NOJÍȚĂ, nojițe, s. f. 1. Curelușă sau șiret cu care se leagă opincile de picior. 2. (Reg.) Fiecare dintre găurile opincii, prin care se petrece nojița (1). [Var.: năjíță s. f.] – Din bg. nojița.
NĂJÍȚĂ s. f. v. nojiță.
NOJÍȚĂ, nojițe, s. f. 1. Curelușă sau șiret de lînă, de păr de cal etc., care se petrece prin găurile opincilor și se leagă împrejurul gleznei, pentru a fixa încălțămintea pe picior. Are totdeauna opincile fără petice, nojițele fără noduri. STANCU, D. 80. Era îmbrăcat curat, cu cojocul scurt... cu opinci frumos aduse la vîrfuri și cu nojițele negre de păr de cal înfășurate des și strîns pînă mai sus de gleznă. SADOVEANU, O. VIII 51. A făcut pielea dă bivol nojițe subțîrele. ȘEZ. III 75. ◊ Expr. Cît ți-ai lega nojițele = în puțin timp, în scurtă vreme. 2. Fiecare din găurile opincii, prin care se petrece curelușa sau șiretul. A petrecut cîte o pereche de ață neagră de păr de cal prin cele nojițe. CREANGĂ, A. 25. – Variantă: năjíță (DELAVRANCEA, S. 22) s. f.
nojíță s. f., g.-d. art. nojíței; pl. nojíțe
nojíță s. f., g.-d. art. nojíței; pl. nojíțe
NOJÍȚĂ s. (reg.) curea, nojeală, târsână. (~ pentru legat opincile.)
nojíță (nojíțe), s. f.1. Șiret pentru legat opincile. – 2. (Mold.) Capsă, gaură la opinci. – Mr. nujiță, megl. nujoață, najoața. Bg., sb., cr. nožica (Cihac, II, 217; Tiktin; Pascu, II, 202); sensul primitiv din sl. este cel de dim. al lui noga „picior”, dar pare că s-a confundat cu sl., bg., sb. žica „șiret” (cf. jiță); în așa fel încît sb. nožica „picioruș” a ajuns să însemne în rom. „șiret”. – Der. noaje, s. f. (coardă, legătură; bandă), înv., probabil formație regresivă din nojiță (Iordan, Dift., 286). Oajdă, s. f. (înv. și Trans., coardă), cu der. înhojda, vb. (Trans., a lega), pare să aparțină la aceeași familie. Ngr. νουζίτσα trebuie să provină din sl. (Meyer, Neugr. St., II, 47).
NOJÍȚĂ ~e f. 1) Curelușă sau șiret cu care se leagă opincile. 2) Fiecare dintre găurile opincii prin care trece curelușa sau șiretul respectiv. /<bulg. nojița
nojíță, nojíțe, s.f. (pop.; mai ales la pl.) 1. curelușă sau șiret din piele, din păr de animale, din sfoară, din lână cu care se leagă opincile; târsână, nojeală. 2. (reg. deprec.) cal slab și prăpădit. 3. (reg.) legătoare subțire și îngustă; sfoară; curelușă care leagă porțile îmblăciului. 4. (reg.) găurile de pe marginea opincii, prin care trec nojițele; găurile din urechile oilor. 5. (reg.) plantă medicinală cu frunze ca ale liliacului și cu flori albastre.
nojiță f. pl. 1. Munt. curelușe de legat opincile pe picior: se încalță cu opincile, încrucișă nojițele pe pulpe ISP.; 2. Mold. gaura de pe marginea opincei prin care se trece curelușa: și-a petrecut câte o păreche de ață neagră de păr de cal prin cele nojițe CR. [Serb. NOJIȚA, din slav. NOGA, picior].
năjíță V. nojiță.
nojíță și năjíță f., pl. e (sîrb. nožica, picioruș, d. noga, picĭor. V. cotonog). Sud (GrS. 6, 70). Tîrsînă. Nord (nójiță). Cheotoare de opincă (cîte doŭă laterale, una înapoĭ și, uneorĭ, și una la vîrf) pin care se trec curelele saŭ tîrsînele cu care se leagă opinca de picĭor (BSG. 1933, 322).
NOJIȚĂ s. (reg.) curea, nojeală, tîrsînă. (~ pentru legat opincile.)
nojíță, nojițe, s.f. – (reg.) 1. Găurile de la opinci prin care se petrece șiretul: „Pe la nojiță cu flori, / Ti-om ridica până-n nori” (Bârlea, 1924 I: 120). 2. Semn de recunoaștere în urechea oii (Maram. Nord: Strâmtura). – Din bg., scr. nožica „picioruș” (Cihac, Tiktin, Pascu, cf. DER; DEX, MDA) < sl. noga „picior” (Șăineanu, Scriban, DER).
nojíță, -e, s.f. – Găurile de la opinci prin care se petrece șiretul: „Pe la nojiță cu flori, / Ti-om ridica până-n nori” (Bârlea 1924 I: 120). – Dim. din sl. noja „picior”, contaminat cu sl. žica (cf. jiță) „șiret” (DER); bg. nožica (DEX).

năjiță dex

Intrare: nojiță
năjiță
nojiță substantiv feminin