năimit definitie

29 definiții pentru năimit

NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).
NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.
NĂMÍ vb. IV v. năimi.
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămí vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).
NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) 1. S. m. și f., adj. (Persoană) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară). 2. Adj. Care este dat sau luat cu chirie. [Pr.: nă-i-] – V. năimi.
NĂMÍ vb. IV v. năimi.
NAIMÍ vb. IV v. năimi.
NĂIMÍ, năimesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A angaja pe cineva pentru o muncă; a tocmi. Să se știe că năimesc cărăuși să-mi care averea la locurile mele. SADOVEANU, F. J. 93. A pornit înspre piaț, ca să năimească pe cineva și să-i aducă șatra în tîrg. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 88.Au năimit pe un om... să meargă să vestească tatălui său. DRĂGHICI, R. 6. ◊ Refl. Ca să nu mor de foame, m-am năimit și am slujit șapte ani. ȚICHINDEAL, F. 463. 2. A închiria; a arenda. Năimim amîndoi pășuni pentru oile noastre în aceeași parte de țară. SADOVEANU, N. F. 38. – Variante: (regional) naimí (I. IONESCU, D. 365), nămí (NEGRUZZI, S. I 260) vb. IV.
NĂIMÍT, -Ă, năimiți, -te, s. m. și f. (Regional) Persoană angajată cu plată pentru a efectua o muncă temporară. Se temeau de un atac desperat, dat în timpul nopții de forțele reacționare și de năimiții lor. CAMIL PETRESCU, O. II 487. Vor lucra din toate puterile și nu se vor simți ca niște năimiți, niște argați. CONTEMPORANUL, VII 104.
NĂMÍ vb. IV v. năimi.
năimí (a ~) (înv., pop.) (nă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 să năimeáscă
năimít (înv., pop.) (nă-i-) adj. m., s. m., pl. năimíți; adj. f., s. f. năimítă, pl. năimíte
năimí vb. (sil. nă-i-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimésc, imperf. 3 sg. năimeá; conj. prez. 3 sg. și pl. năimească
năimít s. m., adj. m. (sil. nă-i-), pl. năimíți; f. sg. năimítă, pl. năimíte
NĂIMÍ vb. v. angaja, arenda, băga, intra, încadra, închiria, lua, numi, primi, tocmi, vârî.
NĂIMÍT adj. v. arendat, închiriat.
NĂIMÍT s. v. angajat, salariat, slujbaș.
A NĂIMÍ ~ésc tranz. pop. 1) (persoane) A lua la lucru (printr-o înțelegere); a tocmi; a angaja. 2) A lua cu chirie; a închiria. 3) A lua în arendă; a arenda. [Sil. nă-i-] /<sl. naimu
A SE NĂIMÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A intra într-un serviciu în schimbul unei plăți; a se tocmi; a se angaja. [Sil. nă-i-] /<sl. naimu
năimì v. a tocmi cu plată (lucrători, slugi, etc.). [Slav. NAIMATI].
năimésc v. tr. (vsl. na-imati, a năĭmi, d. imati, ĭenti-imon, a prinde, a lua; sîrb. naĭmiti; got. niman, germ. nehmen. V. primesc, uĭmesc). Rar azĭ. Tocmesc, angajez (lucrătorĭ, servitorĭ). – Și năĭemesc, nămesc și înnăĭmesc.
năĭmít, -ă adj. și s. (d. năĭmesc). Rar azĭ. Angajat cu leafă, simbriaș, mercenar.
nămésc V. năĭmesc.
năimi vb. v. ANGAJA. ARENDA. BĂGA. INTRA. ÎNCADRA. ÎNCHIRIA. LUA. NUMI. PRIMI. TOCMI. VÎRÎ.
năimit adj. v. ARENDAT. ÎNCHIRIAT.
năimit s. v. ANGAJAT. SALARIAT. SLUJBAȘ.
năimí, năimesc, (nămní), vb. tranz., refl. – (reg.; înv.) A (se) tocmi pentru o muncă, a (se) angaja cu plata pentru o anumită perioadă: „Eu cu cât nu m-oi plăti, / Slujnicuță m-oi nămi” (Bârlea, 1924, II: 66). – Din sl. na-imati (Șăineanu, Scriban); din năiem (înv., „chirie” < sl.) (DEX).
năimít, -ă, năimiți, -te, adj. – (reg.) Tocmit, angajat, închiriat. – Din năimi (MDA).
nămí, nămesc, (nămní), vb. refl. – A se tocmi, a se angaja cu plata pentru o anumită perioadă: „Eu cu cât nu m-oi plăti, / Slujnicuță m-oi nămi” (Bârlea 1924 II: 66). – Din năiem (înv., „chirie” < sl.) (DEX).

năimit dex

Intrare: năimi
năimi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: nă-i-
nămi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: năimit (adj.)
năimit adjectiv
  • silabisire: nă-i-
Intrare: năimit (s.m.)
năimit substantiv masculin
  • silabisire: nă-i-