8 definiții pentru năier
NĂIÉR, năieri,
s. m. (Rar) Luntraș; corăbier. [
Pr.: nă-ier] –
Naie (
înv. „corabie” <
lat.) +
suf. -ar.
NĂIÉR, năieri,
s. m. (Rar) Luntraș; corăbier. [
Pr.: nă-ier] –
Naie (
înv. „corabie” <
lat.) +
suf. -ar.
NĂIÉR, năieri,
s. m. (Rar) Luntraș, corăbier. Unde-i căpitanul Ce-nfrunta vecia? Unde-i sînt năierii, Ce-au vînat misterul Stelelor puzderii? LESNEA, I. 45. Pe țărm erau stoluri de fete Cu drag de năier ascultînd – Și ele rîdeau scuturînd Mori albe din negrele plete. COȘBUC, P. I 81.
năiér (rar)
s. m.,
pl. năiéri
năiér s. m. (sil. -ier), pl. năiéri năier m. corăbier: cu drag de năier ascultând COȘBUC.
Năier dex online | sinonim
Năier definitie
Intrare: năier
năier substantiv masculin