năhut definitie

17 definiții pentru năhut

NĂHÚT s. m. v. năut.
NĂÚT s. m. Plantă din familia leguminoaselor, cu frunze compuse, flori liliachii sau albe și fructe păstăi, care conțin semințe de formă sferică neregulată (Cicer arietinum). ♦ P. restr. Semințele comestibile ale acestei plante, folosite mai ales pentru a înlocui cafeaua sau pentru a se amesteca cu aceasta. [Var.: (înv.) năhút s. m.] – Din tc. nohud, bg. nahut, nohut.
NĂHÚT s. m. v. năut.
NĂÚT s. m. Plantă din familia leguminoaselor, cu frunze compuse, flori liliachii sau albe și fructe păstăi, care conțin semințe de formă sferică neregulată (Cicer arietinum). ♦ P. restr. Semințele comestibile ale acestei plante, întrebuințate mai ales pentru a înlocui cafeaua sau pentru a se amesteca cu aceasta. [Var.: (înv.) năhút s. m.] – Din tc. nohud, bg. nahut, nohut.
NĂHÚT s. n. v. năut.
NĂUT s. n. Plantă din familia leguminoaselor, cu frunze compuse și flori izolate liliachii sau albe, ale cărei semințe (asemănătoare cu boabele de mazăre uscată) sînt comestibile (Cicer arietinum). Foaie verde de năut, Tinerețe ce-am avut Cu amar le-am petrecut. TEODORESCU, P. P. 277. Foaie verde bob năut, Lungu-i drumul și bătut. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 200. ♦ (Cu sens colectiv) Semințele plantei descrise mai sus, comestibile, întrebuințate de obicei pentru a înlocui cafeaua sau pentru a se amesteca cu aceasta. Prăvălii îmbălsămate de cafea... și năut. DUMITRIU, N. 265. Cîteva farfurii cu migdale curățite și cu năut prăjit. FILIMON, la TDRG. – Variante: năhút, (regional) nóhot (PAMFILE, A. R. 188) s. n.
năút s. m.
năút s. m.
NĂÚT s. (BOT.; Cicer arietinum) (rar) măzăriche, (pop.) mazăre-turcească.
năút s. m. – Mazăre turcească (Cicer arietinum). – Var. (înv.) năhut, (Mold.) nohot. Megl. năut. Tc. nohut, din per. nuhūd (Șeineanu, II, 268; Lokotsch 1577; Ronzevalle 168), cf. tăt. nochut, cuman. noghut (Kuun XXXI), ngr. νωώτ, bg. nohut, alb., sb. naut. Der. din rom. prin ngr. (Graur, GS, VI, 332) nu este o ipoteză necesară. – Der. năutiu (var. năhutiu, nohotiu), adj. (colorat ca năutul).
NĂÚT m. 1) Plantă erbacee legumicolă cu fructul păstaie și cu boabele asemănătoare cu cele de mazăre. 2) Semințele comestibile ale acestei plante. /<turc. nohud, bulg. nahut, nohut
năut f. un fel de mazăre (Cicer arietinum): boabe de năut prăjit ISP. [Vechiu-rom. năhut, Mold. nohot = turc. NOHUT].
năhút și năút m. ca plantă și n., pl. urĭ, ca marfă (din maĭ vechĭu nohut, turc. [d. ar.] nuhud, pop. nohud). Munt. Dun. de Jos. Un fel de mazăre ale căreĭ boabe se mănîncă prăjite (ca și floricelele, mezelicu) și une-orĭ se amestecă cu stafide (cicer arietinum): mîncînd năut prăjit (VR. 1925, 11-12, 313). – Mold. nóhot.
năút, -tíŭ V. năhut.
UT s. (BOT.; Cicer arietinum) (rar) măzăriche, (pop.) mazăre-turcească.
NĂUT s.m. Plantă din familia leguminoaselor (Cicer arietinum), ale cărei boabe mari, comestibile, constituie un aliment de bază în țările orientale, fiind utilizate întregi, zdrobite sau măcinate, la fel ca fasolea uscată la noi; tradițional, din năut se prepară falafel (bulete din pastă picantă de năut) și humus (condiment foarte picant); la noi este mai cunoscut ca surogat de cafea.
NĂÚT (< tc., bg.) s. m. Plantă alimentară anuală din familia leguminoaselor, originară din bazinul mediteranean, cu tulpina înaltă de 26-60 cm, cu frunze compuse din 4-6 perechi de foliole laterale și una terminală, cu flori liliachii sau albe, ale cărei semințe sunt folosite ca atare sau ca înlocuitor de cafea (Cicer arietinum). În medicină, tot semințele sunt folosite ca diuretic, antiseptic urinar, vermifug etc. Se cultivă pe o mare suprafață a globului (c. 7 mil. ha, din care China deține 3 mil. ha). În România se cultivă pe suprafețe restrânse, în Transilvania și în N Moldovei.

năhut dex

Intrare: năut
năut substantiv masculin
năhut