Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru năfurică

NĂFURÍCĂ, năfurici, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze penate și cu flori gălbui, dispuse în capitule mici; peliniță (Artemisia annua). – Cf. nafură.
NĂFURÍCĂ, năfurici, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze penate și cu flori gălbui, dispuse în capitule mici; peliniță (Artemisia annua). – Cf. nafură.
NĂFURÍCĂ, năfurici, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă și cu flori gălbui dispuse în mici capitule aplecate în jos; crește prin livezi și locuri necultivate (Artemisia annua); peliniță.
năfurícă s. f., g.-d. art. năfurícii; pl. năfuríci
năfurícă s. f., g.-d. art. năfurícii; pl. năfuréle
NĂFURÍCĂ s. (BOT.; Artemisia annua) (reg.) mălin, măturișcă, măturiță, peliniță, buruiană-de-țară, mătura-Maicii-Precesta, mătură-turcească.
NĂFURÍCĂ ~ci f. (diminutiv de la nafură) Plantă erbacee cu tulpina erectă, bogat ramificată, cu frunze penate și cu flori galbene sau roșietice, reunite în capitule. /cf. nafură
năfurícă f., pl. ele (dim. d. nafură). Peliniță.
peliníță f., pl. e (d. pelin). O plantă din familia pelinuluĭ și cam asemenea cu el (artemisia ánnua [numită și năfurică] și artemisia póntica). V. corasan 1.
NĂFURI s. (BOT.; Artemisia annua) (reg.) mălin, măturișcă, măturiță, peliniță, buruiană-de-țară, mătura-Maicii-Precesta, mătură-turcească.

năfurică definitie

năfurică dex

Intrare: năfurică
năfurică