NĂFRĂMIOÁRĂ, năfrămioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui năframă; năfrămiță, năfrămuță. – Năframă + suf. -ioară.

NĂFRĂMIOÁRĂ, năfrămioare, s. f. Diminutiv al lui năframă; năfrămiță, năfrămuță. – Năframă + suf. -ioară.

năfrămioáră (rar) (nă-fră-mioa-) s. f., g.-d. art. năfrămioárei; pl. năfrămioáre

năfrămioáră s. f. (sil. -fră-mioa-), g.-d. art. năfrămioárei; pl. năfrămioáre

NĂFRĂMIOÁRĂ s. v. năfrămuță.

năfrămioară s. v. NĂFRĂMUȚĂ.