NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.

NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. A unge, a îmbiba cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; a murdări. Simțea sîngele curgîndu-i în sîn, năclăindu-i vestonul. CAMILAR, N. I 439. Sudoarea-i izvora și-l năclăia din creștet pînă-n tălpi. VLAHUȚĂ, O. A. 127. 2. Refl. (Despre sînge) A se închega, a se învîrtoșa. Din gură sîngele curgea în valuri... năclăindu-se pe gît și pe haine. DUNĂREANU, CH. 51.

năclăí (a ~) (nă-clă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiésc, imperf. 3 sg. năclăiá; conj. prez. 3 să năclăiáscă

năclăí vb. (sil. -clă-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiésc, imperf. 3 sg. năclăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. năclăiáscă

NĂCLĂÍ vb. v. coagula, închega.

năclăí (-ăésc, năclăít), vb. – A se unge, a se păta cu grăsime, a se mînji. Bg. nakleivam, cf. rus. nakleitĭ, din sl. klĕi „clei” (Cihac, II, 208). – Der. năclăios, adj. (unsuros). Cf. clei.

A SE NĂCLĂÍ pers. 3 se ~iéște intranz. 1) A se acoperi cu o substanță cleioasă sau cu murdărie, îmbibându-se. 2) rar (despre sânge) A trece din stare lichidă în stare solidă; a se face vârtos; a se închega; a se coagula. /<bulg. naklejvam

A NĂCLĂÍ ~ésc tranz. (obiecte ce pot absorbi lichide) A face să se năclăiască. /<bulg. naklejvam

năcláie, năclắi, s.f. (reg.) 1. untură multă. 2. căldură mare, arșiță, vipie.

năclăì v. a se umplea cu ceva cleios. [Rus. NAKLEITĬ].

năclăĭésc v. tr. (rus. nakleitĭ, d. kleĭ, cleĭ). Umplu de ceva cleĭos (cleĭ, sirop, noroĭ): prăjiturĭ năclăĭte’n sirop. V. refl. Mă umplu de cleĭ (sirop, noroĭ) ne-am năclăĭt cu căruța’n noroĭ. – Și înăcl-.

năclăi vb. v. COAGULA. ÎNCHEGA.