năbușitor definitie

11 definiții pentru năbușitor

NĂBUȘITÓR, -OÁRE, năbușitori, -oare, adj. (Pop.) Înăbușitor, sufocant. – Năbuși + suf. -tor.
NĂBUȘITÓR, -OÁRE, năbușitori, -oare, adj. (Pop.) Înăbușitor, sufocant. – Năbuși + suf. -tor.
NĂBUȘITÓR, -OÁRE, năbușitori, -oare, adj. Care năbușă (1), sufocă; sufocant. (Fig.) El se uita în întunericul năbușitor. MACEDONSKI, O. III 19.
năbușitór (pop.) adj. m., pl. năbușitóri; f. sg. și pl. năbușitoáre
năbușitór adj. m., pl. năbușitóri; f. sg. și pl. năbușitoáre
NĂBUȘITÓR adj. v. asfixiant, înăbușitor, înecăcios, sufocant.
NĂBUȘITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar v. ÎNĂBUȘITOR. /a năbuși + suf. ~tor
năbușitor a. care năbușește sau sufocă: căldură năbușitoare.
înăbușitór și năbușitór, -oáre adj. Care te înăbușă, asfixiant, sufocant: căldură înăbușitoare.
năbușitór V. înăbușitor.
năbușitor adj. v. ASFIXIANT. ÎNĂBUȘITOR. ÎNECĂCIOS. SUFOCANT.

năbușitor dex

Intrare: năbușitor
năbușitor adjectiv