năbușeală definitie

12 definiții pentru năbușeală

NĂBUȘEÁLĂ, năbușeli, s. f. (Pop.) Căldură mare; zăduf, zăpușeală. – Năbuși + suf. -eală.
NĂBUȘEÁLĂ, năbușeli, s. f. (Pop.) Căldură mare; zăduf, zăpușeală. – Năbuși + suf. -eală.
NĂBUȘEÁLĂ s. f. Căldură mare, atmosferă sufocantă; zăduf, arșiță, dogoare, zăpușeală. Să pun la umbra unui pom, că era căldură mare și năbușeală cumplită. RETEGANUL, P. I 22.
năbușeálă (pop.) s. f., g.-d. art. năbușélii; pl. năbușéli
năbușeálă s. f., g.-d. art. năbușélii; pl. năbușéli
NĂBUȘEÁLĂ s. v. caniculă.
NĂBUȘEÁLĂ s. v. apă, cotropire, invadare, invazie, încălcare, înnădușeală, nădușeală, năpădire, sudoare, transpirație.
năbușeală f. 1. greutate de a respira; 2. aer năbușitor.
înăbușeálă și năbușeálă f., pl. elĭ. Asfixie, sufocare.
năbușeálă V. înăbușeală.
NĂBUȘEA s. arșiță, caniculă, călduri (pl.), dogoare, dogoreală, fierbințeală, năduf, nădușeală, pîrjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală, (livr.) torpoare, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoare, cocăt, crăpăt, năplăială, pîclă, prepăt, prigoare, puhăială, zăpuc, (prin Ban.) arsoare, (Ban. și Transilv.) friptoare, (prin Olt.) japsă, (Ban.) propeală, (înv.) ars, pripec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.)
năbușea s. v. APĂ. COTROPIRE. INVADARE. INVAZIE. ÎNCĂLCARE. ÎNNĂDUȘEALĂ. NĂDUȘEALĂ. NĂPĂDIRE. SUDOARE. TRANSPIRAȚIE.

năbușeală dex

Intrare: năbușeală
năbușeală substantiv feminin