14 definiții pentru năboit
NĂBOÍ2, năboiesc,
vb. IV.
Intranz. și
refl. (
Reg.)
1. (Despre ape; la
pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi.
2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din
năboi1. NĂBOÍ2, năboiesc,
vb. IV.
Intranz. și
refl. (
Reg.)
1. (Despre ape; la
pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi.
2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din
năboi1. NĂBOÍ2, năboiesc,
vb. IV.
Intranz. (Învechit și regional)
1. A se revărsa, a inunda, a potopi; a năvăli. Năboise Dunărea mare primăvara și urmase în vremea verii secetă. SADOVEANU, A. L. 204. Murat pînă la piele și înghețat hăt bine, căci năboise apa în toate părțile. CREANGĂ, A. 24. ◊
Tranz. Își șterse cu mîna sudoarea rece ce-i năboise fruntea. MIRONESCU, S. A. 76.
2. Fig. (Despre ființe) A se năpusti, a invada. Mistreții numaidecît trebuie să pogoare... Năboiesc pe unde apucă, dînd cu colții; atuncea-s mai cu primejdie. SADOVEANU, N. P. 78.
NĂBOÍ2, năboiesc,
vb. IV.
Intranz. (
Înv. și
reg.; adesea
fig.) A se revărsa, a inunda, a potopi; a năvăli. ◊
Tranz. Sudoarea rece îi năboise fruntea (MIRONESCU). – Din
năboi1. năboí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năboiésc, imperf. 3 sg. năboiá; conj. prez. 3 sg. și pl. năboiáscă NĂBOÍ vb. v. arunca, azvârli, inunda, năpusti, năvăli, precipita, repezi, revărsa, sări, tăbărî, zvârli. NĂBOÍT adj. v. asudat, înnădușit, nădușit, transpirat, ud. năboí (năboiésc, năboít), vb. –
1. A inunda. –
2. A invada, a izbucni.
Bg. napojavam „a inunda”.
Der. din
rus. naboj <
sl. biti „a ciocni” (Cihac, II, 207; Tiktin; Candrea; Scriban) e mai puțin probabilă. –
Der. năboi,
s. n. (inundație; invazie).
A NĂBOÍ ~iésc 1. intranz. 1) (despre lichide) A începe a curge cu forța și în cantitate mare (inundând totul în jur); a năpădi. 2) fig. A se arunca cu lăcomie sau cu violență; a năvăli; a tăbărî; a se năpusti; a năpădi. 2. tranz. fig. (stări sufletești sau fizice) A cuprinde brusc și cu putere; a năpădi; a copleși; a năvăli. /Din năboi năboí3, pers. 3 sg. năboiéște, vb. IV unip. (reg.) 1. (despre ape) a se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (despre ființe) a se năpusti, a năpădi, a invada. 3. a transpira, a suda. 4. (despre plug) a se împotmoli. năboì v. Mold. a inunda: năboise apa în toate părțile CR.
năboĭésc și
-uĭésc v. intr. (d. năboĭ). Năvălesc, năpădesc, inund, mă revars: apele năboĭseră (CL. 1922, 6, 613), năboĭrea apelor (Sov. 194). – În Munt. și
-buĭesc. Vechĭ; i refl. „mă răped”. V.
buĭecesc. năboi vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. INUNDA. NĂPUSTI. NĂVĂLI. PRECIPITA. REPEZI. REVĂRSA. SĂRI. TĂBĂRÎ. ZVÎRLI. năboit adj. v. ASUDAT. ÎNNĂDUȘIT. NĂDUȘIT. TRANSPIRAT. UD. Năboit dex online | sinonim
Năboit definitie
Intrare: năboi (vb.)
năboi vb. verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a