NĂBĂRÎ́, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a călca (I 4). Cu ce lege îmi năbărîți grădina, neoamenilor? CAMILAR, N. II 332.

NĂBĂRÎ, năbărăsc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A intra cu forța, a invada. – Din năvăli + tăbărî.

năbărî, năbărăsc, vb. IV (reg.) a invada, a asalta.