năbădăios definitie

15 definiții pentru năbădăios

NĂBĂDĂIÓS, -OÁSĂ, năbădăioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) 1. (Pop. și fam.) Care se supără ușor, care își iese repede din fire. ♦ Care se ține de glume, de farse. ♦ (Despre animale) Nărăvaș. 2. (Reg.) Epileptic. – Din năbădaie.
NĂBĂDĂIÓS, -OÁSĂ, năbădăioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) 1. (Pop. și fam.) Care se supără ușor, care își iese repede din fire. ♦ Care se ține de glume, de farse. ♦ (Despre animale) Nărăvaș. 2. (Reg.) Epileptic. – Năbădăi1 + suf. -os.
NĂBĂDĂIÓS, -OÁSĂ, năbădăioși, -oase, adj. 1. (Despre oameni) Care își iese repede din fire; supărăcios, iute, aprins. Ce viață putea ea să aibă în casa acestui bătrîn zuliar și năbădăios. VLAHUȚĂ, O. A. III 16. Cu baba nu vă puneți... zise un flăcău mai năbădăios. CONTEMPORANUL, VI 297. Aoleo! ce bătăioasă! Îmblă tot năbădăioasă. ALECSANDRI, P. P. 352. ◊ (Substantivat) Începu să zbiere ca un năbădăios și închise ușa cu repeziciune. FILIMON, C. 226. ♦ Capricios, deșucheat. Junona porunci unei zîne năbădăioase să turbure mintea bietului Ercule. ISPIRESCU, U. 29. ♦ (Despre animale) Nărăvaș, sălbatic. Patru iepe, sirepe și năbădăioase. ISPIRESCU, U. 48. 2. (Regional) Epileptic. (Substantivat) Începu a tremura... ca un năbădăios. GORJAN, H. I 54.
năbădăiós (pop., fam.) adj. m., pl. năbădăióși; f. năbădăioásă, pl. năbădăioáse
năbădăiós adj. m. (sil. -ios), pl. năbădăióși; f. sg. năbădăioáșă, pl. năbădăioáse
NĂBĂDĂIÓS adj. v. nărăvaș.
NĂBĂDĂIÓS adj. v. furios, îndârjit, înfuriat, întărâtat, înverșunat, mâniat, mânios, pornit.
NĂBĂDĂIÓS s., adj. v. epileptic.
NĂBĂDĂIÓS ~oásă (~oși, ~oáse) pop. 1) Care are năbădăi; supărăcios. 2) (despre animale) Care este nărăvaș; cu nărav. Cal ~. /năbădăi + suf. ~os
năbădăios a. 1. epileptic; 2. furios; 3. (fam. și ironic) strașnic: ochiade năbădăioase.
năbădăĭós, -oásă adj. (din bătăĭos cu pref. slav. na-). Apucat de năbădăĭ, navîrlios, furios: un orator năbădăĭos.
năbădăios adj. v. FURIOS. ÎNDÎRJIT.ÎNFURIAT. ÎNTĂRÎTAT. ÎNVERȘUNAT. MÎNIAT. MÎNIOS. PORNIT.
năbădăios s., adj. v. EPILEPTIC.
NĂBĂDĂIOS adj. nărăvaș, nărăvit, (reg.) iabraș, (prin Ban.) bîvaș, (Ban.) porav, (prin Transilv.) poroș, (Transilv. și prin Maram.) sucaș, (Transilv.) șupar. (Cal ~.)
năbădăios, -oasă, năbădăioși, oase adj. 1. (pop.) care se supără ușor 2. care se ține de farse 3. (reg.) epileptic

năbădăios dex

Intrare: năbădăios
năbădăios