NĂȘÍE s. f. (Fam.) Faptul de a fi naș2 (la botez sau la cununie); legătură de înrudire între naș2 și fin; calitatea de naș2. – Naș2 + suf. -ie.

NĂȘÍE s. f. Faptul de a fi naș2 (la un botez, sau la o cununie); legătură de înrudire între naș2 și fin; calitatea de naș2. – Naș2 + suf. -ie.

NĂȘÍE s. f. (Rar) Legătura de înrudire dintre naș și fin. Ți-ai tăiat tu nășia, Darmite domnia? ȘEZ. VIII 167.

nășíe (fam.) s. f., art. nășía, g.-d. nășíi, art. nășíei

nășíe s. f., art. nășía, g.-d. nășíi, art. nășíei; pl. nășíi

NĂȘÍE f. 1) Legătură de rudenie prin alianță, stabilită între nași și fini. 2) Calitatea de naș. /naș + suf. ~ie

nășie f. rudenie între nași.

nășíe f. (d. naș). Calitatea de naș.