NĂȘICÚȚĂ, nășicuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui nășică. – Nășică + suf. -uță.

NĂȘICÚȚĂ, nășicuțe, s. f. Diminutiv al lui nășică. – Nășică + suf. -uță.

NĂȘICÚȚĂ, nășicuțe, s. f. (Rar) Nășică. Foicică, foaie lată, Nășicuță Radă... Hai cu mine la ogradă, Nășicuță Radă. TEODORESCU, P. P. 342.

nășicúță (rar) s. f., g.-d. art. nășicúței; pl. nășicúțe

nășicúță s. f., g.-d. art. nășicúței; pl. nășicúțe