azót sms [At: PONI, CH. 62 / E: fr azote] (Chm) Element simplu, gazos, incolor, inodor, insipid, inactiv chimic, impropriu pentru ardere și respirație, care intră în componența aerului atmosferic în proporție de 4/5 și a țesuturilor vegetale și animale Si: nitrogen.

AZÓT s. n. Corp gazos simplu, incolor, inodor și insipid, parte componentă a aerului și element esențial al țesuturilor vegetale și animale; nitrogen. – Din fr. azote.

N, n, s. m. 1. A șaptesprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat prin această literă (consoană nazală dentală). [Pr.: en, ne, nî. – Pl. și (1, n.) n-uri]

NITROGÉN s. m. (Chim.) Azot. – Din fr. nitrogène.

AZÓT s. n. Corp gazos simplu, incolor, inodor și insipid, parte componentă a aerului și element esențial al țesuturilor vegetale și animale; nitrogen. – Din fr. azote.

N s. m. invar. A șaptesprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană nazală (2) dentală). [Pr.: ne, en]

NITROGÉN s. m. (Chim.) Azot. – Din fr. nitrogène.

AZÓT s. n. Corp gazos simplu, incolor și inodor, parte componentă a aerului; intră în compoziția albuminei și a altor substanțe chimice și este un element esențial al țesuturilor vegetale și animale; nitrogen.

N s. m. invar. A șaisprezecea literă a alfabetului, numită «ne», și sunetul pe care îl reprezintă; este o consoană ocluzivă nazală, dentală, sonoră.

NITROGÉN, nitrogeni, s. m. Azot.

AZÓT s. n. Corp gazos simplu incolor și inodor, parte componentă a aerului și element esențial al țesuturilor vegetale și animale; nitrogen. – Fr. azote (< gr.).

N s. m. invar. A șaisprezecea[1] literă a alfabetului, numită „ne”, și sunetul corespunzător.[1]

azót s. n.; simb. N

n1 (literă) [cit. en / ne / nî] s. m. / s. n., pl. n / n-uri

n2 (sunet) [cit. nî] s. m., pl. n

nitrogén (ni-tro-) s. m.; simb. N

poále-n-brấu (plăcintă) s. f. pl.

azót s. n.; simb. N

N, n s. m. invar. [cit. ne, în simb. și en]

nitrogén s. m. (sil. -tro-); simb. N

AZÓT s. (CHIM.) nitrogen.

NITROGÉN s. v. azot.

PROTOXID DE AZÓT s. (CHIM.) gaz ilariant.

AZÓT s.n. Element gazos incolor, inodor și insipid, care intră în compoziția aerului atmosferic în proporție de circa patru cincimi; nitrogen. [< fr. azote, cf. gr. a – fără, zoe – viață].

NITROGÉN s.m. Azot. [< fr. nitrogène, germ. Nitrogen].

AZÓT s. n. element gazos incolor, inodor și insipid, care intră în compoziția aerului atmosferic în proporție de circa patru cincimi; nitrogen. (< fr. azote)

NITROGÉN s. m. azot. (< fr. nitrogène)

AZÓT n. Element chimic gazos care intră în componența aerului în proporție de aproape 80%; nitrogen. /<fr. azote

azot n. corp simplu gazos, incolor și inodor: el formează aproape patru cincimi din aerul atmosferic și are numai proprietăți negative, nu poate întreține nici respirațiunea nici combustiunea.

N m. 1. a 14-a literă a alfabetului; 2. abreviațiune pentru Nord.

*azót n. (vgr. ázotos, fără vĭață). Chim. Un gaz care formează vre-o patru cincimĭ (79%), din aeru atmosferic și care nu poate întreținea nicĭ respirațiunea, nicĭ arderea, din care cauză Lavoisier l-a și numit așa. Are o greutate atomică de 14. – Se numește și nitrogen.

* n m. A pai-spre-zecea literă a alfabetuluĭ latin: un n, doĭ n saŭ doĭ de n. (Ca sunet, e un d emis pe nas). Prescurtare îld. nord.

* nitrogén n. (nitru; și -gen din oxigen). Chim. Rar. Azot.

AZOT s. (CHIM.) nitrogen.

NITROGEN s. (CHIM.) azot. (~ este un element chimic gazos.)

PROTOXID DE AZOT s. (CHIM.) gaz ilariant.

AZÓT (< fr. {i}; {s} gr. a- „fără” + zoe „viață”). s. n. Element chimic (N; nr. at. 7, m. at. 14,007, p. t. -209,86°C, p. f. -195,8°C), gazos, mai ușor decît aerul, care se găsește în atmosferă în proporție de 78,4 la sută în volume sau de 76 la sută în greutate. La temperatura ordinară este inactiv, dînd compuși numai în condiții speciale (temperatură, presiune, catalizatori). Este întrebuințat la umplerea becurilor electrice, ca agent frigorigen (a. lichid), la obținerea amoniacului, a acidului azotic, a cianamidei de calciu etc.; nitrogen. A fost descoperit în 1772 de D.R. Rutherford.

N1 s. m. invar. 1. A șaptesprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană sonantă, oclusivă, nazală, dentală).

N2 1. (METR.) Simbol pentru newton. 2. Simbol chimic pentru azot (nitrogen). 3. (MAT.) Simbol pentru mulțimea numerelor naturale.

N3, abreviere pentru nord.

n (METR.), simbol pentru prefixul nano-.