MĂNUNCHIÁȘ, (1) mănunchiașe, s. n., (2) mănunchiași, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui mănunchi (1). 2. S. m. (Reg.) Persoană care umblă în urma secerătorului sau a cosașului și strânge în mănunchiuri păioasele. – Mănunchi + suf. -aș.

MĂNUNCHIÁȘ, (1) mănunchiașe, s. n., (2) mănunchiași, s. m. 1. S. n. Diminutiv al lui mănunchi (1). 2. S. m. (Reg.) Persoană care umblă în urma secerătorului sau a cosașului și strânge în mănunchiuri păioasele. – Mănunchi + suf. -aș.

mănunchiáș1 (persoană) (reg.) (-chiaș) s. m., pl. mănunchiáși

mănunchiáș2 (mănunchi mic) (-chiaș) s. n., pl. mănunchiáșe

mănunchiáș (persoană) s. m. (sil. -chiaș), pl. mănunchiáși

mănunchiáș (mănunchi mic) s. n. (sil. -chiaș), pl. mănunchiáșe

MĂNUNCHIÁȘ s. v. buchețel.

mănunchiaș s. v. BUCHEȚEL.