MÂȚÓI, mâțoi, s. m. (Rar) Mâț (mare). – Mâț + suf. -oi.

MÂȚÓI, mâțoi, s. m. (Rar) Mâț (mare). – Mâț + suf. -oi.

MÎȚÓI, mîțoi, s. m. (Rar) Augmentativ al lui mîță. [Cotoșmanul] era un mîțoi cum nu este altul în ziua de azi. ISPIRESCU, E. 286.

mâțói (rar) s. m., pl. mâțói, art. mâțóii

mâțói s. m., pl. mâțói, art. mâțóii

mîț m. (V. mîță). Mold. Munt. Puĭ de mîță. – Și mîțan, mîțoĭ cînd e maĭ mare și mîțișor, mîțuc, mîțunc cînd e maĭ mic. În Ban.(?) mîț = „mîță”.