MÂȚÉSC, -EÁSCĂ, mâțești, adj. (Pop. și fam.) Care aparține mâțelor (1) sau mâților, privitor la mâțe, specific mâțelor. – Mâță + suf. -esc.

MÂȚÉSC, -EÁSCĂ, mâțești, adj. (Pop. și fam.) Care aparține mâțelor (1) sau mâților, privitor la mâțe, specific mâțelor. – Mâță + suf. -esc.

MÎȚÉSC, -EÁSCĂ, mîțești, adj. De mîță. Ce idei se-nșiră dulce în mîțeasca-i fantazie? EMINESCU, N. 43.

mâțésc (pop., fam.) adj. m., f. mâțeáscă; pl. m. și f. mâțéști

mâțésc adj. m., f. mâțeáscă; pl. m. și f. mâțéști

MÂȚÉSC adj. v. pisicesc.

MÂȚÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru mâțe; propriu mâțelor. /mâță + suf. ~esc

mâțesc a. de mâță: mâțescul neam, mâțeasca fantezie EM.

mîțésc, -eáscă adj. Fam. De mîță, al mîțelor, felin: neamu mîțesc.

mîțesc adj. v. PISICESC.