Definiția cu ID-ul 503121:
mîndru (mấndră), adj. –
1. (
Înv.) Înțelept, prudent. –
2. Falnic, orgolios. –
3. Frumos, drăguț. –
Megl. mǫndru.
Sl. mądrŭ „înțelept” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 197; Byhan 320; Șeineanu, Semasiol., 206; Conev 58),
cf. ceh. moudriti se „a se înfumura”. –
Der. mîndră,
s. f. (iubită, prietenă); mîndrenie,
s. f. (
Trans., frumusețe); mîndreță (
var. mîndreață),
s. f. (frumusețe, splendoare; orgoliu, mîndrie); mîndri,
vb. refl. (a se crede, a fi orgolios; a se făli); mîndrie,
s. f. (
înv., înțelepciune; orgoliu); înmîndri,
vb. (a iniția, a deschide ochii),
înv., din
sl. umądriti se; poșmîndri,
vb. ( Banat, a socoti), a cărui
der. nu este clară; preamîndru,
adj. (înțelept), din
sl. prĕmądrŭ; preamîndrie,
s. f. (înțelepciune),
sec. XVI,
înv. Mândru dex online | sinonim
Mândru definitie