Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 887570:

MÂNDRÍ, mândresc, vb. IV. Refl. 1. A fi mândru (I 1), a se lăuda, a se făli (cu ceva sau cu cineva). 2. (Înv. și pop.) A se îngâmfa, a se fuduli. – Din mândru.

Mândrire dex online | sinonim

Mândrire definitie