Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru muzicologie

MUZICOLOG├ŹE s. f. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â muzica ├«n toate domeniile ╚Öi manifest─ârile ei. ÔÇô Din it. musicologia, fr. musicologie.
MUZICOLOG├ŹE s. f. ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â muzica ├«n toate domeniile ╚Öi manifest─ârile ei. ÔÇô Din it. musicologia, fr. musicologie.
MUZICOLOG├ŹE s. f. Ramur─â a ╚Ötiin╚Ťei artelor care studiaz─â istoria ╚Öi teoria muzicii, cultura muzical─â a popoarelor.
muzicolog├şe s. f., art. muzicolog├şa, g.-d. muzicolog├şi, art. muzicolog├şei
muzicolog├şe s. f., art. muzicolog├şa, g.-d. muzicolog├şi, art. muzicolog├şei
MUZICOLOG├ŹE s.f. Disciplin─â care studiaz─â istoria ╚Öi teoria muzicii, cultura muzical─â a popoarelor. [Gen. -iei. / < fr. musicologie].
MUZICOLOG├ŹE s. f. ╚Ötiin╚Ť─â care studiaz─â muzica ├«n toate domeniile ╚Öi manifest─ârile ei. (< fr. musicologie)
MUZICOLOG├ŹE f. ╚śtiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul istoriei ╚Öi teoriei muzicii, cu estetica, cultura muzical─â a diferitelor popoare. /<it. musicologia, fr. musicologie
muzicologie (fr. musicologie; engl. musicology; germ.: Musikwissenschaft), ╚Ötiin╚Ť─â a muzicii ce adopt─â ca obiect multiplele laturi ale acesteia: practic─â ╚Öi teoretic─â, aplicativ─â ╚Öi fundamental─â, creatoare, interpretativ─â ╚Öi perceptiv─â, diacronic─â ╚Öi sincronic─â, cognitiv─â ╚Öi educativ─â, etic─â ╚Öi estetic─â etc. M. se constituie ca ╚Ötiin╚Ť─â independent─â ├«n sec. 19 ╚Öi preia tradi╚Ťiile unor discipline care au cercetat din vechime aceste laturi. ├Änc─â din sec. 6 ├«. Hr., ╚Öcoala fondat─â de Pitagora studiaz─â structura matematic─â a sunetului* muzical descoperind rela╚Ťiile ╚Öi propor╚Ťiile acustice ale acesteia. Ele reprezentau legi universale ale ├«ntregului cosmos, fiind adoptate de c─âtre pitagorici ├«n astronomie ╚Öi ├«n crea╚Ťia artelor plastice ╚Öi arhitecturii, ca norme imuabile menite s─â realizeze frumosul ╚Öi armonia (1). ╚ścoala lui Pitagora a cercetat, de asemenea, efectul muzicii asupra sufletului cre├ónd teoria ethosului*, temei al unor cercet─âri, ├«n etic─â, pedagogie, estetic─â*, continuate de ╚Öcoala lui Platon ╚Öi Aristotel. Medicina ╚Öi politica au adoptat ╚Öi ele aceste idei ca principii terapeutice ╚Öi mijloace de educa╚Ťie a cet─â╚Ťii. Cercet─ârile de istorie a muzicii* au fost cultivate de c─âtre Heraclide Ponticul (sec. 6 ├«. Hr.), fiind continuate p├ón─â t├órziu de Plutarh (sec. 2 d. Hr.). G├óndirea antic─â a grupat disciplinele muzicii ├«n dou─â mari clase: teorie ╚Öi practic─â (Aristoxenos, sec. 4 ├«. Hr.) ÔÇô teoria, cu bazele fizice ╚Öi aplica╚Ťiile tehnice, practica av├ónd, ca subgrupe, activitatea educativ─â ╚Öi cea productiv─â (compozi╚Ťie ╚Öi interpretare). Nota╚Ťia* muzical─â vocal─â ╚Öi instr., sistemul (II, 2) modurilor ╚Öi sistemul (II, 6) ritmului* constituie de asemenea un aport ├«nsemnat al antic. gr. ├Än cunoa╚Öterea ╚Ötiin╚Ťific─â a muzicii, ca tradi╚Ťie a m. moderne. ├Äntemeiat pe concep╚Ťia pitagoreic─â, ev. med. va adopta studiul muzicii ca singura art─â admis─â ├«n universit─â╚Ťi, fiind ├«ncadrat─â ├«n quadrivum* al─âturi de aritmetic─â, geometrie ╚Öi astronomie. Autorii medievali dezvolt─â teoria ritmului (Augustin) ╚Öi pe cea a modurilor* (Boethius, Cassiodor), pe linia tradi╚Ťiilor antice. Noi orient─âri ├«nspre practica interpretativ─â ╚Öi creatoare a c├óntecului religios (Regino de Pr├Ân, Aurelianus Reomensis, Hucbaldus) culmineaz─â cu sistemul lui Guido dÔÇÖArezzo (sec. 12; v. solmiza╚Ťie). Concep╚Ťii scolastice impun teoreticienilor, ├«n mod dogmatic, principii de cunoa╚Ötere ╚Öi clasificare a ramurilor muzicii; musica coelestis ╚Öi musica mundana ÔÇ×muzical─â cereasc─â ╚Öi p─âm├ónteasc─âÔÇŁ. ├Än schimb latura practic─â a investiga╚Ťiei va duce la cunoa╚Öterea genurilor (I) cultivate ├«n via╚Ťa muzical─â ╚Öi la norme tipologice obiective, ca de ex.: dup─â sursa sonor─â: m. vocal─â (m. harmonica), m. instrumental─â de sufl─âtori (m. organica) sau de percu╚Ťie ╚Öi corzi (m. ritmica), iar dup─â specificul componistic monodic─â* (simplex vel civilis) sau polifonic─â* (composita vel regularis vel canonica). Umanismul ╚Öi Rena╚Öterea* vor aduce noi preocup─âri teoretice fie ├«n studiul sunetelor ╚Öi rela╚Ťiilor lor (Zarlino) fie ├«n cel al sistemului modal (Glarean). Muzica ├«nceteaz─â de a mai fi ├«ncadrat─â ├«n quadrivium, iar studiul compozi╚Ťiei (2) nu f─âcea dec├ót arareori parte din cursurile academice, fiind atribuit altor discipline ca poetica sau retorica. Re├«ntoarcerea la arta antic─â va determina genul ÔÇ×odelor pe metri anticiÔÇŁ (Cesti, Tritonius, Baillif, Goudimel, Honterus). Rena╚Öterea ╚Öi barocul*, vor promova preocup─âri de organologie ╚Öi de noi sisteme intonative: infra-cromatice* (v. microinterval) (Tartini), temperate* (Werckmeister). G├óndirea enciclopedic─â (Praetorius, Mersenne, Kircher), va duce la dezvoltarea ╚Ötiin╚Ťei muzicale fie ├«n sensul ╚Ötiin╚Ťelor naturii (acaustica* ÔÇô Sauveur), fie ├«n cel al disciplinelor umane: estetic─â* (Baumgarten), etnografie (Cantemir) sau teoria*, istoria ╚Öi enciclopedia muzicii (Bourdelot, Forkel, Burney, Cantemir). ╚śtiin╚Ťa modern─â (├«ncep├ónd cu F├ętis, Adler, Riemann) va cuprinde totalitatea ramurilor de cunoa╚Ötere a muzicii ├«n sisteme alc─âtuite dup─â diverse criterii: istorico-sistematice, ╚Ötiin╚Ťele naturii ╚Öi ale spiritului, nomotetice-idiografice* etc. Sec. 20 va relua aceste preocup─âri axate fie pe binomul istoric-sistematic adoptat de tradi╚Ťia universitar─â, fie pe alte criterii de clasificare: istorie-etnologie-psihologie* (J. Handschin), m. intern─â ╚Öi extern─â (J. Chailley), etnomuzicologie-istorie-muzicologie sistematic─â (A. Wellek), teorie-istorie-etnomuzicologie-critic─â muzical─â (I. Keldi╚Ö). Deschiderile sistemului merg spre adoptarea noilor discipline muzicologice (sociologia ÔÇô C. Sachs) ╚Öi a altora care a╚Öteapt─â ob╚Ťinerea dreptului de cetate ├«n sistem: cibernetica, lingvistica muzical─â, semiotica. ├Än g├óndirea ╚Ötiin╚Ťific─â rom├óneasc─â, Xenopol adopt─â principiul clasific─ârii triadice: genetice-sistematice-fenomenologice iar, ├«n muzic─â, Iacob Mure╚Öianu (1888) reia principiul antic al teoriei ╚Öi practicii, ├«n prima clas─â adopt├ónd: gramatica, acustica, canonica, melodica, estetica. George Breazul, la r├óndul s─âu, integreaz─â ├«n cursul s─âu de enciclopedia ╚Öi pedagogia muzicii: ÔÇ×psihologia, logica ╚Öi teoria cunoa╚Öterii, estetica, istoria muzicii, folclorul ╚Öi metodologia special─â a muzicii ╚Öi a lec╚Ťiei practiceÔÇŁ (1927). Sistemul contemporan al m. de╚Öi de un caracter ├«ns─â empiric, tinde spre o concep╚Ťie interdisciplinar─â ce vizeaz─â at├ót nivelul ontologic (obiectul cercet─ârii, existen╚Ťa ╚Öi esen╚Ťa sa) c├ót ╚Öi cel epistemologic (principiile ╚Öi metodele cunoa╚Öterii). Concep╚Ťiile asupra obiectului m. cunosc dou─â pozi╚Ťii extreme, polare: a) Arta muzicii ca existen╚Ť─â material─â a fenomenului sonor-acustic, guvernat de legit─â╚Ťi general-valabile ÔÇô concep╚Ťia fondat─â de pitagoreici, dar reluat─â ├«n sens formalist de Filodem (sec. 1 ├«. Hr.), care nega muzicii orice efect asupra sufletului. ├Än arta din sec. 19, concep╚Ťia formalist─â e sus╚Ťinut─â de E. Hanslick, care lupt─â totodat─â contra literaturiz─ârii religioase, filozofice a muzicii. b) Arta muzicii ca existen╚Ť─â creat─â de om, ├«n scopul cunoa╚Öterii ╚Öi exprim─ârii realit─â╚Ťii, ca mod de reflectare a acesteia ╚Öi mijloc de ac╚Ťiune asupra omului. De aceea╚Öi tradi╚Ťie antic─â (cf. teoriei ethosului), ea reprezenta concep╚Ťia adoptat─â de estetica ╚Ötiin╚Ťific─â umanist─â. Concep╚Ťiile epistemologice asupra muzicii au fost adeseori legate de ╚Ötiin╚Ťa ├«n care se desf─â╚Öura cercetarea: matematic─â, fizic─â, istoric─â sau estetic─â etc. O dat─â cu fondarea ├«n sec. 19 a m. ca ╚Ötiin╚Ť─â independent─â, metodele ei au fost preluate din ╚Ötiin╚Ťele naturii, a c─âror dezvoltare le-a impus ca model al tuturor ramurilor de cunoa╚Ötere socio-uman─â. Pozitivismul este orientarea care a determinat aceast─â prevalent─â a ╚Ötiin╚Ťelor naturii. Geneza m. ca sistem independent a fost condi╚Ťionat─â, de asemenea, de concep╚Ťia evolu╚Ťionist─â (Darwin, Spencer) ca ╚Öi de primele afirm─âri ale filosofiei materialist-dialectice: teza lui Fr. Engels asupra corela╚Ťiei istoric-logic, s-a reflectat par╚Ťial ├«ntr-unul din primele sisteme ale m. ├«n sensul dualismului istoric-sistematic (G. Adler, 1885). Evolu╚Ťia ulterioar─â a ├«ntregii cunoa╚Öteri ╚Ötiin╚Ťifice a dus la perfec╚Ťionarea metodelor diverselor ramuri, fie de natur─â fizic─â (acustica) sau socio-uman─â (istoria, estetica, psihologia, sociologia etc.), fie de corelarea celor dou─â domenii, cu o prevalen╚Ť─â a umanului (psiho-acustica). Principiul interdisciplinar determin─â ├«n sistemul actual al m. apelul la ÔÇ×pluralism epistemologicÔÇŁ sau ÔÇ×sinteza metodelorÔÇŁ, fie ├«n interiorul ramurilor (istorie, sociologie, teorie etc.) fie ├«n interiorul sistemului, ├«ntre ramuri. ├Än acest din urm─â caz, metodele trebuie s─â str─âbat─â transversal toate ramurile cunoa╚Öterii cuprinse ├«n sistem, pentru ca orice latur─â a fenomenalit─â╚Ťii muzicale s─â beneficieze c├ót mai amplu ├«n procesul de cunoa╚Ötere a obiectului epistemic ce-l reprezint─â. Aceste aspecte reprezint─â tendin╚Ťe actuale ╚Öi perspective viitoare ale m. Interdisciplinaritatea se afl─â ├«nc─â ├«ntr-o faz─â incipient─â de multi-, pluri- sau intra-disciplinaritate, caracterizat─â printr-o simpl─â ÔÇ×coabitareÔÇŁ a ramurilor ├«n sistem, cu unele schimb─âri de enun╚Ťuri ╚Öi metode ├«ntre ele. O adev─ârat─â inter- ╚Öi trans-disciplinaritate (ca faz─â superioar─â) se va realiza c├ónd sistemul va fi dominat de un num─âr de axiome comune, din care s─â se deduc─â, printr-o metodologie adecvat─â, ├«ntreaga construc╚Ťie ╚Öi coordonare logic─â a ├«ntregului ╚Öi ramurilor sale. Imaginea grafic─â circular─â a ramurilor m. reflect─â func╚Ťiunile ╚Öi posibila dezvoltare ╚Öi autoreglare a sistemului. Acesta e dominat de nucleul central al filozofiei (epistemologiei) muzicii ╚Öi teoriei sale superioare ÔÇô zon─â ontologic─â ╚Öi epistemic─â a axiomelor prime ╚Öi a metodelor circular-transversale, centru din care se desprind radial radial disciplinele sociale, umane, naturale, istorice ╚Öi sistematice, fundamentale ╚Öi aplicative ale m. Graficul reflect─â la limita circumferin╚Ťei derivarea disciplinelor sociale, umane, naturale, istorice ╚Öi sistematice, fundamentale ╚Öi aplicative ale m. Graficul reflect─â la limita circumferin╚Ťei derivarea disciplinelor muzicale din ramurile generale ale specialit─â╚Ťii respective (ex. sociologia general─â etc.), alt aspect al posibilei interdisciplinarit─â╚Ťi. ├Än structura domeniului epistemologic al m., al─âturi de obiectul ╚Öi subiectul cunoa╚Öterii, distingem trei categorii ale metodelor: A. Principiile materialismului dialectic ╚Öi istoric; B. Legile logice ale g├óndirii, proprii tuturor domeniilor cunoa╚Öterii; C. Normele ╚Öi metodele specifice disciplinelor muzicale. Acestea din urm─â comport─â trei nivele corelate posibilit─â╚Ťilor cognitive-euristice ale muzicii ca art─â ╚Öi ╚Ötiin╚Ť─â: I. Obiectul: realitatea; subiectul: compozitorul; metodele: ╚Ötiin╚Ťele ÔÇ×tehnologiceÔÇŁ ale artizanatului creator [armonie (III), contrapunct*, forme* etc]. II. Obiectul: opera de art─â; subiectul: muzicologul; metodele: ╚Ötiin╚Ťele tehnologice, adoptate ca mod de testare ╚Öi analiz─â a m─âiestriei. III. Obiectul: ├«ntreaga fenomenalitate a muzicii; subiectul: muzicologul; metodele: toate disciplinele m., axate pe cercetarea fundamental─â ╚Öi aplicativ─â. M. rom├óneasc─â s-a manifestat empiric ├«n sec. 19, prin diverse discipline izolate, ca pedagogia (manuale, metode), culegeri* de folclor*, lexicografie, istoria muzicii, critic─â muzical─â, organologie etc. Dezvoltat─â ├«n sec. 20, prin amplificarea obiectului de cercetare ╚Öi adoptarea unor metode moderne, ea s-a impus pe plan mondial prin discipline ca: istoria muzicii (E. Mandicevski, G. Breazul), etnomuzicologia ╚Öi pedagogia (C. Br─âiloiu, G. Breazul), bizantinologia (I.D. Petrescu), estetica (D. Cuclin). V.: energetism; fenomenologie.
MUZICO- ÔÇ×melodie, muzic─âÔÇŁ. ÔŚŐ gr. mousike ÔÇ×muzic─âÔÇŁ > fr. musico-, it. id., germ. musiko- > rom. muzico-. Ôľí ~grafie (v. -grafie), s. f., totalitate a studiilor care se ocup─â cu muzica; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â istoria, estetica ╚Öi teoria muzicii; ~manie (v. -manie), s. f., pasiune exagerat─â pentru muzic─â; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a audi╚Ťiilor muzicale ├«n scop terapeutic.

Muzicologie dex online | sinonim

Muzicologie definitie

Intrare: muzicologie
muzicologie substantiv feminin